În cei 26 de ani de viață am învățat că, nu este util să privești în trecut și că nimic nu îți fură mai multă energie decât regretul…
Am trecut prin multe situații dificile, dureroase, stânjenitoare…
Am avut de multe ori comportamente neadecvate și tendința de “a-mi face rău cu mâna mea”. Încă mă mai lupt cu demonii interiori, însă afirm cu sinceritate că nu am regrete. Consider că, toate experiențele pe care le-am trăit și-au avut rostul și datorită lor mi-am găsit calea.
Mi-aș fi dorit, totuși, ca unele lucruri să le fi învățat mai devreme, în școală. Aș fi scutit mai mult timp și mai multă energie…
Îmi amintesc cu plăcere entuziasmul cu care învățăm pentru materiile care mă pasionau. Am știut din clasa a opta care este menirea mea, aceea de a aduce un strop de lumina și frumusețe în viețile oamenilor. Și de-atunci am început să îmi creez scenarii în imaginație. Îmi închipuiam cum ar decurge fiecare zi din viața mea făcând ceea ce-mi place.Lucrurile păreau simple pe atunci, dar realitatea m-a izbit dureros în față…o nouă lecție învățată.
După ce am terminat facultatea, am avut unele momente de rătăcire. Și mi-am dat seama într-o zi că, lucrurile pe care le-am învățat în școală nu-mi sunt atât de folositoare precum mi-aș fi imaginat. Și, pe măsură ce am înaintat pe cărarea vieții, am realizat că evoluția mea ar fi fost mult mai rapidă dacă în școală aș fi învățat următoarele lucruri:
Principiul lui Pareto.
Se mai numește și “regula 80/20” și susține faptul că, 80% din rezultatele pe care le obții decurg din 20% din efortul și activitățile tale. Prin urmare, mare parte din ceea ce facem nu este chiar atât de util și necesar precum credem. Când am aflat acest principiu, am început să fiu mai atentă în ceea ce privește timpul alocat fiecărei sarcini, și am reușit, astfel să îmi concentrez mare parte din energie asupra lucrurilor prin care reușesc să ofer cu adevărat valoare și care îmi aduc fericire, împlinire, mulțumire.
Mai întâi oferă valoare, apoi primește valoare.
Am trăit multă vreme cu impresia că, e în firea lucrurilor să oferi doar dacă primești ceva mai întâi. Și adevărul este că, aceasta este o credință comună în societatea zilelor noastre. Ne întrebăm apoi de ce nu avem parte de lucrurile la care visam…
Am înțeles într-un final că, dacă voi oferi fără să fi primit, voi atrage în viața mea toate acele lucruri pe care le-am împrăștiat în lume. Vreau iubire? Ofer iubire! Vreau bunătate? Împrăștii bunătate! Vreau bani? Dăruiesc bani! Vreau oportunități? Creez oportunități! Am renunțat de mult la convingerea că dacă voi dărui, oamenii vor crede că sunt naivă și vor profita de mine…
Proactiv, nu reactiv!
Imaginează-ți cum ar fi arătat lumea zilelor noastre, dacă toți oamenii ar fi așteptat să le pice din cer…
Probabil, nu am mai fi putut călători cu avionul, nu ne-am mai fi bucurat de smartphone-uri, de calculator, de internet și de toată abundența de informații. Lumea este într-o continuă evoluție datorită oamenilor activi. Am înțeles asta, după ani buni în care am stat și mi-am plâns de milă, după ani buni în care am privit la cei care au reușit și mi-am găsit scuze pentru lipsa mea de acțiune. Am realizat asta, după ani în care m-am considerat o biată victima a hazardului. Mi-am dat seama la un moment dat că, dacă vreau să am ceva, este necesar să acționez, să lupt și să perseverez pentru a obține acel ceva la care râvnesc. Și m-am apucat de treabă… Nu mi-a fost deloc ușor, dar satisfacția este direct proporțională cu efortul depus. Și totul merită!
Greșelile și eșecurile sunt lecții de viață.
Nu știu alții cum sunt, dar cel puțin noi, românii, am fost crescuți în legea lui “nu ai voie să greșești”. Ni s-a inoculat de mici, în subconștient, credința că dacă greșești, înseamnă că ești prost, incapabil, inutil. În consecință, majoritatea am renunțat la a mai încerca. Stăm confortabil în zona de confort, fără să ne asumămriscuri, afundându-ne în nefericire.
Recunosc, mi-a fost teribil de greu să înțeleg că este mai bine să încerc și să eșuez, decât să eșuez să încerc… Mi-am luat inima în dinți și am îndrăznit să fac lucurile la care visam, dar de care îmi era frică! Uneori, am reușit din prima, alteori am eșuat. Un lucru este cert: am perseverat! Și sunt extrem de mulțumită de felul în care decurg lucrurile în prezent!
În opinia mea, nu există eșec, ci doar învățături și feedback.
Atitudinea poate schimba realitatea.
Adolsescența am resimțit-o că fiind dificilă. Mi-a plăcut să citesc și iubeam la nebunie poveștile de viață pline de tristețe. Fără să realizez, am preluat atitudinile de autosabotaj ale personajelor cărților mele. Îmi plăcea să cred despre mine că, sunt diferită și neînțeleasă. Și am devenit diferită și neînțeleasă. Mi-am creat propria realitate. Târziu, mi-am dat seama de ce oamenii mă evita, de ce mă trezesc mereu în mijlocul unor conflicte, de ce sufăr cu intensitate și de ce trăiesc într-o singurătate profundă. Pentru că eu am ales asta!
Și m-am întrebat atunci: “Dacă mi-am creat singură tristețea, este oare posibil să îmi creez și fericirea?” Și am încercat. Și am reușit! O simplă schimbare de atitudine și lucrurile au început să funcționeze. Astăzi, sunt optimistă! Genul acela de optimist realist, care este conștient totuși de faptul că, e necesar să accepți lucurile pe care nu le poți schimba, și să schimbi lucuruile, care stau în puterea ta!
Recunoștința este o cale simplă către fericire.
Nu am fost niciodată bogată. Ba chiar am trăit unele vremuri foarte grele. Dar părinții mei, întotdeauna mi-au spus să fiu recunoscătoare pentru lucrurile pe care le am. Nu am înțeles, însă niciodată cu adevărat ce vor să spună, pentru că întotdeauna, m-am gândit la lucrurile care îmi lipsesc. Când am “ieșit în lume” și am cunoscut oameni, când am reușit să văd că există persoane, care se descurcă cu mai puțin de atât, am realizat că, sunt o norocoasă. Iar acela a fost momentul în care am început cu adevărat să renunț la a mai inventa scuze și m-am concentrat cu adevărat pe a-mi exploata resursele interioare. Și sunt foarte recunoscătoare că, pot face asta!
Comparația îți aduce prejudicii.
Omul simte o nevoie disperată de a se compara cu alții. Am trăit-o pe pielea mea. Întotdeauna m-am considerat “insuficientă” și am fost stăpânită de sentimente de inferioritate. Toți cei din jur erau mai frumoși, mai deștepți, mai descurcăreți, mai capabili, mai norocoși decât mine. Și sunt convinsă că nu doar eu am trecut prin asta. Deținem uimitoarea capacitate de a ne deteriora imaginea de sine!
După grele lupte cu mine însămi, mi-am dat seama că, eu sunt cel mai mare dușman al meu și că este imperios necesar să încep să mă accept, să mă iubesc și să îmi valorific potențialul. Am realizat că, este util să mă compar doar cu propria persoană în eteapele anterioare. Și astfel mi-am descoperit puterea personală. Astăzi, o folosesc zilnic în drumul meu către succes.
80-90% din lucrurile de care ne temem, nu se vor întâmpla în realitate.
Avem incredibilul dar de a crea cele mai rele scenarii posibile. Mintea umană este o mașinărie complexă…Teama ne face mici și neputincioși, ne paralizează. Ne tărâm apoi ca niște rame, speriați de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă am încerca să lăsăm urme adânci în lumea în care trăim.
Recunosc, am suferit de “scenarită”! Dar m-am vindecat! Experiențele pe care le-am trăit mi-au demonstrat faptul că în doar 10-20% din cazuri lucrurile se întâmplă ca în imaginație. Iar dacă se întâmplă, nu sunt chiar atât de dureroase precum ne-am fi așteptat.
Dacă vei ține minte asta, vei reuși să îți învingi frica și să acționezi în consecință!
Totul trebuie notat.
Ai observant cum ideile cele mai bune se nasc în situațiile și în locurile cele mai neașteptate? Mie mi se întâmplă des. Și am mai observat că, pe cât de repede apar, pe atât de repede se pierd! Așa că, mi-am făcut un obicei din a nota tot ceea ce îmi vine în minte. Este o bună modalitate de a-ți monitoriza gândurile, sau de a găși soluții și rezolvări pentru diverse probleme sau situații cu care te confrunți.
În orice experiență se ascund oportunități.
Îmi place să cred că, fiecare experiență ascunde oportunități. De aceea sunt mereu în gardă și încerc să descopăr, care sunt învățăturile, pe care fiecare situație mi le oferă, fie ea pozitivă sau negativă. Am ajuns la concluzia că greșelile, eșecurile și lucrurile neplăcute, care ni se întâmplă, sunt mai valoroase decât oricare altele.
Așa că, mă întreb de fiecare dată: “ce oportunități ascunde această experiență?” Cred cu tărie că, o întâmplare negativă poate crea o multitudine de experiențe pozitive.
Viața m-a mai învățat că nu există lucru pe care să nu îl poți face dacă îți doreșți cu adevărat! Puterea ta interioară este nemărginită, iar dacă o descoperi, ai lumea la picioare! Sigur că, ar fi de preferat să ni se spună toate aceste lucruri în școală, dar pentru că nu se întâmplă, descurcă-te cum poți, cu ce ai, acolo unde ești!
Tu ce lucruri ți-ai fi dorit să fi învățat în școală?
Dacă te-a inspirat acest articol, te rog nu ezita să dai un Like pentru a împărtăși cu ceilalți informațiile prezentate.
________________________
Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro
Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă.
Te invit să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și Instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.
Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!
Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!
Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,
Andreea
20 Comments
Andreea, as fi vrut in primul rand sa invat in scoala sa ma iubesc si sa ma respect pe mine insami, sa fac ceea ce simt si sa imi apar punctul de vedere chiar daca impotriva acestui lucru stateau persoane foarte apropiate si care-mi vor binele….. sa am mereu la indemana metode bune anti-stres…sa nu ma tradez niciodata pe mine insami, in numele unor presupuse obligatii de a le fi credincioasa altora. Cam asta…
Eu cred ca as fi vrut sa fiu invatata ca viata e plina de suferinte si modul cum poti sa le faci fata. Cand esti tanar visezi la atat de multe lucruri frumoase si pe urma dai piept cu viata care, rand pe rand, iti distruge visele si uneori nu mai stii cum sa faci fata. Poate ca era bine sa fim invatati ca ”nu tot ce zboara se mananca” si ca fericirea e doar o teorie, o idee la care aspiram toti, mai putin ceva ce exista si in realitate.
Articolul oricum mi-a placut si, sincer, chiar as dori sa cred ca unele lucruri le putem controla. Nu cred absolut deloc faptul ca e suficienta doar o schimbare de atitudine pt ca intreaga ta viata sa se schimbe asa cum nu cred ca simplele ganduri au o putere atat de mare incat sa ne construiasca realitatea. Daca ar fi asa, atunci perioadele de fericire in care nimic negativ nu isi face prezenta in sufletul tau ar trebui sa fie nesfarsite. Dar nu e asa, din pacate.
Felicitari. Imi face mare placere s aiti citesc articolele.
Foarte frumos dar nimic din toate astea nu se invata la scoala. Nu s-au invatat in trecut iar acum nici atat. Tot ce ai scris am descoperit de vreo cativa ani incoace, cititind si iar citind. Si astfel am devenit autodidact si chiar aplic toate astea in viata de zi cu zi. Si mi-e tare bine.
La scoala copii ar trebui sa invete ce inseamna iubirea fata de semeni, respectul, politetea, compasiunea, valori ce i-ar conduce pe un drum mai drept in viata.
absolut adevarat tot ceea ce spui si mi-e un pic rusine ca vad atata ntelepciune la o persoana mai tanara ca mine. as avea o sugestie-ti-ai putea oferi cunostintele elevilor de liceu propunand profesorilor cursuri gratuite. sunt sigura ca vei gasi deschidere si intelegere cel putin la unii dintre ei
Foarte frumos si adevarat.
Cred ca pe viitor oamenii care vor avea succes sunt cei care se educa singuri. Asa ca daca cineva vrea sa faca ceva sa nu se bazeze doar pe scoala. Sa caute si in alta parte!
Ca profesor, pot spune că unele din frumoasele şi adevăratele lucruri scrise mai sus sunt transmise elevilor noştri, în primul rând la orele de dirigenţie -cărora ar trebui să li se dea, din motivele pe care le-aţi arătat şi dvs. mai multă atenţie- dar şi prin exemplul personal; profesorul este un model prin el însuşi. Şi totuşi, cred că este bine ca aceste lucruri, principii de viaţă sau lecţii să fie experimentate de fiecare elev în parte, nu este suficient să fie transmise, ele trebuie trăite. Se spune că este bine să evităm cuvântul „trebuie”, dar de data aceasta chiar vreau să îl folosesc.
Sincer sa fiu m-am hotarat a „comenta” pentru ca inceputul articolului („in 26 de ani …am invatat”) imi transmite un zambet duios …
Ce-as fi vrut sa fi invatat (dincolo de cele din comentariu de mai sus pe care, macar in parte, generatia mea le-a invatat si la scoala) … Poate faptul ca alegerile noastre ne definesc ca oameni si ca pentru a face orice (bune sau mai putin bune) trebuie sa alegi ceea ce crezi ca esti incercand a evita false motivatii exterioare
Oricum asa cum spunea Borges (parca)”cu timpul inveti…”
Felicitari pentru articol!
M-am regasit in fiecare cuvant al acestui articol, lucruri pe care le-am descoperit singurica trecand prin toate experientele vietii. Ma gandesc ca ar fi fost bine venite daca multe dintre ele, le-as fi invatat la scoala, dar nu regret ca le-am descoperit singura, asta imi da tarie de caracter…ma face sa constientizez cat de mult am evoluat ca si spirit. Despre copiii din ziua de de azi, pot spune ca, chiar daca invatamantul inca nu-si schimba atitudinea fata evolutia omenirii, ei sunt diferiti de noi. Am o fetita de 7 ani si sincer ma uimeste cum gandeste si ce capacitate are…..deci am incredere ca ei vor avea drumul pe care si-l doresc cu sau fara ajutorul invatamantului!
Din pacate in zilele noastre multe nu se mai invata la scoala si nu este un lucru bun
Draga Andreea , te felicit pt. ca esti una dintre persoanele care “s-au trezit” si rezoneaza cu energiile acestor vremuri, cat si pt. faptul ca impartasesti si altora noile constientizari .
Intr-adevar, ar fi fost f. util ca in scoala sa se fi invatat lucrurile pe care tu le-ai evidentiat.
Dar, pe de alta parte, eu cred ca cei care constientizau aceste lucruri erau f. putini si nici nu aveau conditiile pt. raspandirea cunoasterii lor. In aceste timpuri cand totul s-a accelerat(presupun ca ai cunostinta despre ciclurile calendarului mayas), “s-au trezit” tot mai multi si cunoasterea lor se poate raspandi f. rapid cu multiplele tehnologii de comunicare. Am convingerea ca in ritm accelerat ne vom apropia de nivelul critic de constientizare , fapt ce va permite saltul cuantic la un alt nivel de constiinta si lumea se va schimba in bine , urcand inca o treapta pe scara evolutiei.
Iti doresc mult succes in misiunea ta de a contribui la aceasta schimbare.
Cu drag,
Gabi
Draga mea Andreea…absolut acest articol m`a trezit si mi`a redat o parete din puterea mea interioara…te pup si multumesc pt acest minunat articol…
Draga Andreea , a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe aici, insa in legatura cu subiectul abordat, ma bucur si te vei bucura si tu cu siguranta sa afli faptul ca eu, in calitate de invatatoare „predau” copiilor ceea imi place sa numesc ” lectiile de fericire” .
Lucrez in Scoala Waldorf si cu siguranta nu intamplator, intrucat e un sistem care imi permite sa fiu eu, sa fiu inovatoare, sa pot aplica ceea ce stiu coroborand cu multe idei ce tin de dezvoltarea personala. Pun mare accent pe ideea de evolutie a fiecaruia in raport cu sine, nu cu altii, pe ideea de acceptare si iubire a celorlalti indiferent cum sunt ei , pe ideea coeziunii de grup, pe forta interioara a fiecaruia si pe frumusetea unicitatii fiecarui copil, adult in parte.
Copiii mei sunt clasa a 2-a. Copiii mei, adica cei de la scoala, intrucat al meu personal nu am niciunul. Le-am urmarit evolutia anul scolar trecut. Cat de frumos au crescut! Cat de liber, siguri pe ei , dar cu bun simt si atenti la tot ce ii inconjoara – natura, oameni, animale etc sunt!
Sunt cuminti si spontani, linistiti si organizati si mai ales fericiti! I-am vazut inca o data la Scoala de vara organizata saptamana trecuta. Minunat! Pot spune cu mana pe inima ca fiecare copil devine ceea ce ii transmitem noi sa devina. Daca dascalul e plin de lumina si entuziasm si dragoste, la fel sunt si elevii lui. Sunt fericita sa constat acest lucru in fiecare zi.
Pot spune insa, ca pe mine nu scoala m-a invatat sa fiu si sa gandesc asa cum o fac acum ci scoala vietii. Sunt recunoscatoare pentru toate incercarile, neajunsurile si durerile pe care le-am traitt. Ele m-au ajutat sa pot educa frumos pui de om. As putea scrie romane despre asta, insa cred ca am surprins ideea de baza. Te pup si astept articolelel tale!
Ai dreptate ANDREEA,acestea ar fi utile sa le inveti la scoala dar daca ar fi materie obligatorie tot nu ar fi intelese…. singura modalitate de a le invata este cum ai facut si tu …si eu…si probabil multi altii…reteta perfecta pentru asta ai descris-o in cartea ta TRIESTE AUTENTIC… m-am regasit acolo de parca ar fi fost viata mea descrisa acolo pana la un moment dat cand (dintr-un…soc al vietii) incet incet am incetat sa mai mentin ritmul …iar acum datorita scrierilor tale incerc sa il regasesc din nou….
P.S. Acum am citit si ce a scris OANA mai sus… da…copii ei la scoala au o sansa sa-i invete ea tot ce ai scris tu in articolul asta. Sa-ti fie mereu bine si sa mai scri lucruri utile care sa le foloseasca si altora,astept cu interes.
Ma bucur mult ca iti este folositoare cartea, am muncit pentru a o crea, si am pus mult suflet si multa pasiune. Sa te bucuri de tehnicile prezentate si sa ma tii la curent cu rezultatele!
Sistemul scolar distruge creativitatea si ne indeamna la o viata limitata. Cred ca daca s-ar introduce ca si material didactic cartea „Think and Grow Rich” in decurs de 10 ani am observa o schimbare in bine.
Este foarte important sa ne gasim acel „de ce” interior care ne va purta pe culmile succesului.
„Oamenii care stiu ce si cum vor lucra intotdeauna pentru oamenii care stiu de ce.”
Felicitari Andreea pentru un articol de nota 10!
Ma bucur sa gasesc astfel de articole incurajatoare si care ne mai deschid ochii. Eu cred ca aceste lucruri cel mai bine le-am invata in primii ani de viata, de la familia in care traim, caci in scoala deja avem formata o idee despre viata, avem deja un exemplu in comportamentul familiei pe care il imitam mai apoi in scoala, chiar daca nu constientizam. Sigur ca si scoala contribuie in formarea noastra, dar invataturile de viata le intelegem cel mai bine prin propria experienta. Si mai traim si cu ideea „pana nu vad, nu cred”
Felicitari pentru articol!
De folos articolul. Asta demonstreaza ca cine l-a scris are o minte deschisa.Te felicit.
Imi plac foarte mult din el, urmatoarele idei:
– Nu stiu altii cum sunt, dar cel putin noi, romanii, am fost crescuti in legea lui “nu ai voie sa gresesti”. Ni s-a inoculat de mici, in subconstient, credinta ca daca gresesti inseamna ca esti prost, incapabil, inutil. In consecinta, majoritatea am renuntat la a mai incerca. Stam confortabil in zona de confort, fara sa ne asumama riscuri, afundandu-ne in nefericire.
– Detinem uimitoarea capacitate de a ne deteriora imaginea de sine!
– Teama ne face mici si neputinciosi, ne paralizeaza. Ne taram apoi ca niste rame, speriati de ceea ce s-ar putea intampla daca am incerca sa lasam urme adanci in lumea in care traim.
– In orice experienta se ascund oportunitati.
Multumesc mult, ma bucur ca iti place 🙂
[…] lucru pe care l-am înţeles a fost acela că multe dintre lucrurile pe care le-am învăţat în şcoală nu au nimic în comun cu a trăi cu adevărat şi că poate ar fi fost mai simplu dacă am fi […]