Cum să NU mai fii prizonierul minții tale

Distribuie!

Eu nu cred în îndemnul trezeşte-te la realitate, pentru că ştiu că fiecare om îşi creează exteriorul cu ceea ce hrăneşte în interior. Sunt şapte miliarde jumate de oameni pe planeta aceasta şi 7 miliarde jumate de realităţi. Chiar dacă se spune că realitatea este una şi aceeaşi, de fapt fiecare şi-o trăieşte pe a lui.

Poate că realitatea este aceeaşi la nivel global, însă la nivel individual, nicio viaţă nu e identică cu cea de lângă ea. Şi această idee îmi este întărită zilnic, de oamenii care ajung la mine în cabinet. Chiar dacă situaţia este aceeaşi, fiecare o vede, o simte, o trăieşte şi o rezolvă în modul său unic, difeit.

Dacă faci exerciţiul de a fi atent la oamenii cu care interacţionezi, timp de câteva zile, ai să observi cum fiecare trăieşte ceea ce gândeşte. deoarece gândurile sunt energie, iar energia are puterea de a crea lumea materială, lumea din jur. Cine crede ca bărbații vor doar sex, atrage bărbați care vor doar sex, cine crede că femeile sunt periculoase, creează contexte care să îi întărească faptul că realitatea este cea pe care o crede în mintea lui.

Îţi mai aminteşti de documentarul The Secret? A stârnit o întreagă nebunie la vremea lui, a creat o revoluţie a gândirii pozitive acum ceva ani. Însă nu toată lumea a fost constantă în a gândi pozitiv, mulţi au renunţat, deoarece dacă realitatea dorită nu s-a manifestat într-un ritm rapid, sau nu la scala la care şi-au dorit, au ales să revină la vechile tipare, care le erau familiare şi care, să recunoaştem, deşi pare că le-au făcut rău, le-au adus mai multe beneficii. Simplul fapt de a ne menţine într-o zonă cunoscută, de confort, e un beneficiu în sine, pentru că ceea ce cunoşti nu este la fel de înspăimântător ca ceea ce îţi e necunoscut.

În plus, a gândi pozitiv presupune ca orice lucru nou, un efort, mai ales prin prisma faptului că creierul nostru este structurat în aşa fel încât, în mod natural, gândeşte negativ în aproximativ 75% din timp. De acest fapt este responsabil creierul reptilian sau creierul arhaic, care este în acelaşi stadiu de mii de ani. Rolul său este acela de a ne proteja, de a ne ţine la adăpost de pericole, de a ne conserva, astfel încât să putem duce mai departe viaţa, darul nostru cel mai de preţ.

Pe lângă creierul reptilian, creierul uman mai are încă două părţi: sistemul limbic şi cortexul. Dacă acest creier reptilian, cel care nu s-a schimbat de mii de ani, este responsabil cu funcţiile de bază ale ogranismului, ca respiraţia și bătăile inimii, şi are rol de protecţie prin dezvoltarea unor mecanisme de supravieţuire, sistemul limbic este responsabil cu emoţiile, cu partea de relaţionare, cu nevoia de conexiune, de apartenenţa, de a trăi într-un grup.

Iar cortexul, partea cea mai nouă a creierului uman, este responsabil de funcţia limbajului, de scris, de procesele logice. Când suntem într-o situaţie nouă, când ieşim din zona de confort, când auzim un sunet puternic, când vedem pe cer o lumină ce nu ne este cunoscută, atunci se activează creierul reptilian, pune stăpânire pe noi frica şi de abaia după intervene cortexul, cu raţiunea, care ne explică faptul că lumina este de la un stroboscop, că sunetul este sunet de artificii şi tot aşa.

Creierul reptilian percepe noul ca ameninţător, de aceea, de fiecare dată când încercam să ieşim din tiparele noastre, apare rezistenţa. El ne pune piedici, încearcă să ne arate că afară este periculos şi că e mai bine să rămânem într-o relaţie disfunctioanala să zicem, pentru că acolo ştim ce este de făcut, e ceva cu care ne-am obişnuit, dar ce facem cu singurătatea, căci să fii singur e periculos.

Pentru alţii, pericol este să intri într-o relaţie, pentru că acolo există riscul să fii rănit, te expui, eşti văzut şi poţi să fii respins, mai ales dacă tu crezi despre tine că eşti o persoană care nu merită să fie iubită. De aceea, de cele mai multe ori, alegem să rămânem în situaţii aparent dureroase, pentru că e mai bine să te doară ceva ce ştii cum să gestionezi, decât să te doară ceva ce nu ştii de unde să apuci.

Ceea ce e important să înţelegem, însă, este faptul că suferinţa este opţională. Şi că poate că acest creier arhaic ne-a fost util în trecut şi încă are rolul lui extrem de important, însă, ca să fim fericiţi, nu trebuie să îi permitem să ne domine, că ne putem antrena cortexul, pentru că el este responsabil cu raţiunea şi el ne spune că putem alege să trăim şi în alt fel.

Fizica cuantică scoate la lumina diverse descoperiri, iar cea care mie mi se pare cea mai accesibilă şi pe înţeles, este legată de faptul că realitatea este aceea pe care o gândim. De aceea, dacă gândim pozitiv creăm o lume pozitivă în exterior, iar dacă gândim negativ, creăm negativitatea în jur.

De ce nu a funcţionat The Secret? Deoarece ne-a scăpat ceva, un element extrem de important.

Pentru ca lucrurile să funcţioneze şi să devenim arhitecţi ai propriei realităţi, e nevoie să adăugăm emoţie lucrurilor pe care le gândim. Adică, dacă îţi doreşti să fii bogat, este important să crezi în faptul că există o realitate în care tu eşti deja bogat şi să alegi să o trăieşti. Să te simţi bogat, să mergi ca un om bogat, să te comporţi ca un om bogat, să frecventezi locuri în care ar merge un om bogat, să te identifici cu acea imagine.

La fel şi dacă vrei să fii slab. Altfel, degeaba slăbeşti, că dacă tu te identifici în continuare cu imaginea unui om cu o greutate peste medie, fiind captiv în mintea ta, rezonând mai degrabă cu tine aşa decât cu tine la o greutate acceptabilă, te vei auto-sabota si te vei întoarce în acelaşi punct din care ai plecat, cu o doză de dezamăgire în plus.

Iar atunci îţi vei spune tu ţie uite, chestia asta nu funcţionează. Și o vei face atașând dezamăgirea, furia, frica. Şi îţi vei întări realitatea în care tu nu vei fi niciodată un om bogat, sau un om slab. Iar Universul îți va răspunde „Dorința ta va fi îndeplinită!”.

Actorii străluciţi de la Hollywood ştiu că, pentru a juca foarte bine un rol, ei trebuie să devină acel rol. Aşa că, atunci când încep un nou film, ei devin personajul pe care îl joacă, ei sunt personajul pe care îl joacă, inclusiv în timpul liber, aşa că, între filmări, ei simt, gândesc, vorbesc şi se comportă ca rolul lor. De aceea sunt actori buni, de aceea redau personajele într-un mod atât de credibil. Ei aleg acea realitate în care sunt personajul pe care îl reprezintă în film.

Făcând asta, ajungi să fii ceea ce îţi doreşti să fii, chiar dacă poate pare că nu ai nicio şansă acum. Realitatea este cea pe care tu o creezi, aşa că ai de ales între a rămâne fidel fricii tale, a trăi o viaţă blocat în gândirea negativă şi limitativa, fără să fi încercat să vezi ce altceva e acolo în lume, dincolo de zidurile minţii tale, şi a alege să îţi antrenezi creierul să gândească o nouă realitate armonioasă şi inima să simtă emoţii înălţătoare.

Mai ţii minte când eram copii şi ne îmbrăcăm în hainele adulţilor şi intram în pantofii lor şi ne prefăceam că suntem ei? Mai ţii minte când eram mama, tata, copilul, când eram reporterul, artistul, bucătarul, fotbalistul, pilotul, doamna învăţătoare? Îţi aminteşti cât de fidel jucam acele roluluri? Copii fiind, nu ne simţeam limitaţi, nu credeam că nu vom putea fi niciodată oamenii pe care îi jucăm, pentru că, pentru copii nu există nu pot, ei învaţă că nu se poate şi că nu e bine şi că nu trebuie, pe măsură ce cresc, de la cei din jur. Ceea ce vedem la copii este, de fapt, starea noastră naturală, cea de care ne îndepărtăm pe parcurs. Cea la care e nevoie să revenim.

Ca să fim fericiţi şi să ne eliberăm din capcanele minţii noastre, este important să înţelegem că noi deţinem cheia şi că este nevoie de un shift de gândire şi de simţire, de o întoarcere la esenţă, la ceea ce suntem fără toate gândurile negative care pun stăpânire pe noi, fără toate vocile care ne spun că nu putem și în ciuda creierului nostru arhaic care ne ţine în frică şi care creează rezistențele ce nu ne dau voie să alegem o altă variantă a realităţii, pe care să o manifestăm.

Eşti ceea ce doreşti să fii. Tu cu ce realitate te identifici acum?

________________________

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă. Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.

Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea