Viata e grea. Lumea e rea. Oamenii sunt rai. Daca esti slab, profita de tine, te iau in ras, te arata cu degetul, te critica, te judeca. Trebuie sa te feresti, sa nu ai incredere in nimeni, sa nu te arati niciodata asa cum esti cu adevarat, sa nu spui cine esti, de unde vii, ce ai de gand sa faci. Trebuie sa pastrezi distanta. Altfel, ai sa suferi.
Cam asta este mesajul care ni se transmite inca de cand suntem mici. Nici nu apucam bine sa ne dezmeticim, nici nu apucam sa intelegem ca florile infloresc, ca pasarile zboara, ca iarba creste, ca soarele rasare si apune in fiecare zi, ca deja avem intiparit in minte acest mesaj.
“Oamenii sunt rai” a devenit crezul nostru. Si traim pe baza lui. Iar pe masura ce timpul trece, ni-l intarim tot mai adanc in memorie. Si-l repetam in fiecare zi, la trezire si la culcare, in mod automat. Ca sa fim siguri ca ce ni s-a transmis din generatie in generatie vom da mai departe. Sa se fereasca si-aceia de s-or naste dupa noi, ca daca i-o rani cineva si sufera? Mai bine sa fie cu ochii-n patru si sa traim si noi impacati ca ne-am facut datoria de parinti, de bunici, de inaintasi, decat sa fim responsabili de nefericirea lor.
Nu-l cred pe cel ce spune ca nu a auzit macar o data zicala asta cum ca oamenii sunt rai. Pentru ca e o convingere foarte raspandita. Ca si lumea e rea.
Si pe cat de raspandite sunt aceste convingeri, pe atat de false, de eronate si de disfunctionale.
De ce? Nu doar pentru ca ii anuleaza pe toti oamenii din lumea asta, ci pentru ca te anuleaza chiar pe tine. Deoarece actionezi pe baza lor si, conform acestor convingeri, esti tu insuti un om rau.
Cum te afecteaza convingerea ca oamenii sunt rai?
Te incurajeaza sa te interiorizezi. Te determina sa te feresti de oameni si te impiedica sa pui bazele unor relatii interumane reusite. Nu te intereseaza sa-ti faci prieteni pentru ca prietenii te tradeaza, nu-i asa? Si daca totusi iti faci prieteni si ceva neplacut se intampla, iti confirmi tie ca oamenii sunt rai si ca ai facut o greseala sa crezi in cineva. Data viitoare cu siguranta nu o sa se mai repete. Ce atata prietenie, fiecare pentru el, doar asa am fost invatati, nu? Dar aceasta credinta sadeste in tine nelinistea, anxietatea, poate conduce la izolare, la imposibilitatea de a da lucrurilor un sens. Iar o astfel de convingere te poate duce catre depresie.
Duce la comportamente de auto sabotare. Daca totusi interactionezi cu oamenii, intri in contact, legi prietenii, poate chiar te implici intr-o relatie, chiar daca lucrurile sunt frumoase, gandul ca oamenii sunt rai va declansa comportamente de auto sabotare. Astfel ajungi sa ceri constant dovezi de prietenie, de sinceritate, de iubire, de devotement, fara sa oferi ceva in schimb. Ceri constant, dar nu oferi. Ajungi sa-ti imaginezi cele mai rele scenarii si inconstient faci totul pentru a le transforma in realitate. Iar oamenii din jur reactioneaza in consecinta. Aleg sa te evite, sa se indeparteze, chiar sa te abandoneaze. Si din nou iti intaresti convingerea ca toti oamenii sunt rai.
Iti creste neincrederea in propria persoana. Esti hipervigilent, stai tot timpul cu ochii in patru si de fiecare data cand o fiinta umana incearca sa se apropie de tine, o respingi. Daca un om face ceva pentru tine, te complimenteaza, te ajuta, te incurajeaza, iti ofera un umar pe care sa plangi, devii suspicios si te gandesti ca isi doreste cu siguranta ceva de la tine. Nimeni nu face lucrurile acestea fara vreun interes. Chiar daca motivele sunt sincere si cineva chiar considera ca esti o persoana care merita ajutata si sustinuta. Credinta ca oamenii sunt rai te face vulnerabil. Devii speriat si infricosat si adopti un comportament de supracompensare, de cele mai multe ori manifestat sub forma agresivitatii. Mecanismul tau de autoaparare devine atitudinea agresiva.
Te transforma in judecator. Cand crezi ca oamenii sunt rai, incepi sa critici orice comportament care te nemultumeste, care nu este conform cu principiile tale. Chiar daca este in concordanta cu principiile persoanei respective. Te transformi intr-o persoana rigida, care nu accepta alte pareri si alte actiuni diferite de ale sale. Intri in rol de judecator si dai verdicte pe care nimeni nu ti le cere. Iti irosesti energia fiind nemultumit de ceilalti, in loc sa te concentrezi asupra ta, asupra evolutiei tale, asupra imbunatatirii propriei tale persoane. Ajungi astfel o persoana frustrata, incapabila de a-si depasi propriile limitari.
Ne-am creat o obisnuinta din a vedea lucrurile in alb sau negru. Uitam ca exista si gri. Pentru multi dintre noi, oamenii sunt doar buni sau doar rai. Mai mult rai as spune. Realitata insa este alta. Nu exista om bun sau om rau. Oamenii se nasc la fel. Pe parcurs, fiecare intelege ca exista posibilitatea de a alege ce fel comportamente vrea sa adopte. Nimeni nu alege sa fie rau, dar mediul si experientele ne influenteaza felul de a fi. Uneori comportamentul nostru este potrivit, alteori este nepotrivit. De fiecare data insa, la baza oricarui comportament, indiferent de ce natura, sta dorinta de a ne fi bine, dorinta aceea de supravietuire cu care se naste fiecare om.
Chiar daca majoritata comportamentelor cuiva sunt neadecvate, asta nu inseamna ca persoana respectiva este rea, ci doar s-a comportat intr-un anume fel, poate mai putin adaptativ sau mai putin lipsit de sens pentru tine. Fiecare actiune a unui om are in spate o poveste, o experienta sau mai multe, care au condus catre dezvoltarea unui mecanism. Iar de fiecare data cand ajunge intr-o situatie asemanatoare cu acelea din trecut care i-au provocat durere, se declanseaza mecanismul, care este de fiecare data un comportament. Majoritatea comportamentelor sunt invatate. Dar ele pot fi inlocuite. Din fericire, indiferent de varsta, avem capacitatea de a invata comportamente noi.
Cu siguranta n-ar fi mai util sa incercam sa judecam mai putin si sa intelegem mai mult. Sa ne oprim din a eticheta, atunci cand un comportament ni se pare nepotrivit, sau in neconcordanta cu ceea ce am vrea sa vedem.
Ne-ar fi mai util sa cautam dincolo de aparente si sa incercam sa ne explicam noua ce ar putea sta in spatele actiunilor celorlalti, dar mai ales in spatele propriilor noastre actiuni. Sa incercam sa privim imaginea de ansamblu si sa ne concentram mai mult asupra noastra. Sa incercam mai putin sa-i schimbam pe ceilalti si sa incercam mai mult sa ne schimbam pe noi insine si felul in care ii percepem pe ceilalti. Pentru ca aceasta este atitudinea care ne va aduce beneficii.
Doar astfel vom reusi sa scapam de singuratate si de golurile interioare, doar astfel vom reusi sa punem bazele unor relatii reusite si functionale, doar astfel vom fi cu adevarat fiinte sociale. Aratandu-ne vulnerabili, acordand incredere chiar cu riscul de a fi raniti, daruind, investind si dedicandu-ne, chiar daca stim ca exista posibilitatea ca lucrurile sa nu iasa intotdeauna asa cum ne-am dorit.
Daca ti-a placut acest articol, spune-ti si tu parerea intr-un comentariu.
Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, mă găsești pe contact@andreeasavulescu.ro
Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol! Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu și de acceptare a sinelui, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată, în cele două cărți ale mele, Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut, pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!
Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!
Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,
Andreea
2 Comments
[…] romanii, nu suntem oameni răi. Avem doar gânduri disfuncţionale, multe emoţii negative şi suficiente comportamente […]
[…] eviţi, pentru că devii cu adevărat puternic atunci doar atunci când confrunţi lucrurile și oamenii care îți provoacă sentimente intense. Trebuie doar să ințelegi care este cea mai utilă modalitate de a-i […]