Evoluție – povestea lui Discoid

Distribuie!

Trecut – dorinţele prezentului – emoţiile viitorului. Ce se întâmplă atunci când spui NU? Cum se materializează ceea ce îţi doreşti? – apoi îţi dai seama că, de fapt, nu asta îţi doreai. Muppet-ul moare, pentru ca Alfa să se nască.

Pentru ca să poată fi înţelese trăirile prezentului, este necesară sondarea în trecut. În trecutul relativ apropiat. Starea mea actuală (unde locuiesc, ceea ce fac, furtunile interioare, aspiraţiile, etc) a apărut ca urmare a unor decizii luate în toamna anului 2009. Am să mă întorc un pic în timp, pentru a evoca acel moment, să-i spunem momentul 0.

De la momentul 0
Eram masterand şi am primit o bursă de studiu în Polonia, pentru ca să îmi continui masteratul acolo. Tot acolo să îl şi termin. Toate au fost bune, eu radiam de bucurie, îmi imaginam deja că mă voi integra printre polonezi şi mă voi stabili acolo după ce termin masterul.

Am plecat în Polonia, unde am studiat. Mi-a plăcut mult limba poloneză, motiv pentru care am învăţat-o temeinic, astfel încât deja după o jumătate de an ştiam să fac conversaţii, iar pe la sfârşitul perioadei, vorbeam foarte bine despre orice. Până cam pe la mijlocul stagiului, visam că după ce voi termina masterul, mă voi stabili acolo, unde voi face o carieră de succes, voi avea destui bani, etc.. ce vrea toată lumea. Cam în a doua jumătate a stagiului am început să simt tot mai bine realitatea crudă de acolo: locurile de muncă sunt foarte puţine şi prost plătite, apartamentele de închiriat sunt puţine şi scumpe, iar cea mai mare problemă era legată de integrare.

Da, pe măsură ce vorbeam tot mai bine poloneza şi încercam să mă integrez printre polonezi, cu atât mă simţeam mai străin. Mai mult, deja aveam senzaţia că ceea ce învăţ la facultate e pierdere de timp. Începeam să nu-mi mai găsesc rostul acolo în Polonia. În cazul acesta, am aşteptat să se termine stagiul ca să mă pot întoarce acasă.

Stagiul s-a terminat şi m-am întors la profesorul meu coordonator, care m-a trimis cu bursă. El m-a întrebat dacă aş dori să fac şi doctoratul tot acolo, pentru că îmi dă o altă bursă. M-am gândit un pic şi am spus Nu. Nu ştiam ce doresc să fac, nu ştiam care îmi este vocaţia, dar ştiam că doctoratul nu mă va ajuta cu nimic şi va fi doar o pierdere de timp. Spunând NU, m-am aruncat într-un abis al necunoscutului şi incertitudinii. Dar măcar ştiam că nu voi trăi din nou aceleaşi frustrări pe care le-am avut în Polonia.

Prezentul
Se spune să ai grijă întotdeauna ce-ţi doreşti, pentru că se va împlini. Am scris mai sus că îmi doream o carieră de succes. Şi ghici ce, m-am ales cu o carieră… mai mult sau mai puţin de succes. Am realizat rapid că scopul şi dorinţa mea în viaţă nu este să petrec 8 ore într-un birou, muncind pentru un şef, făcând nişte sarcini plictisitoare şi rutiniere. Dar faptul că muncesc are şi o parte bună: din salariu am cumpărat mai multe cărţi din care am învăţat despre găsirea vocaţiei, despre dezvoltarea personală, despre cum să-ţi formezi un stil vestimentar, care să te caracterizeze, am participat la traininguri şi workshopuri.

Acum ştiu care îmi este misiunea pe Pământ, ştiu ce voi face de acum înainte. Mă gândesc la demisia de la locul de muncă. Mai stau până îmi voi termina cursurile, după care îmi voi da demisia, pentru a face ceea ce îmi place. Iar ceea ce îmi place o voi face într-un alt oraş din ţară, unde voi avea mai multe oportunităţi de dezvoltare personală.

Emoţii pentru viitor
Ceea ce ştiu e că voi pleca din acest oraş, care nu prea oferă multe oportunităţi, spre un alt oraş mai mare şi mai dezvoltat. Acolo îmi voi trăi din plin vocaţia. Deocamdată, mă pregătesc pentru ce va urma. Adică îmi pregătesc restartul vieţii.

De ce într-un alt oraş din ţară? De ce relocare? Pentru ca un Alfa să se nască, trebuie să moară muppetul. Am experienţa locuirii într-un oraş nou şi aceasta reprezintă cea mai bună modalitate de a-ţi dezvolta abilităţile şi de a-ţi forma noi abilităţi. Într-un oraş nou, vei avea de ales între două variante: ori lupţi ca să supravieţuieşti şi aşa te dezvolţi, ori mori de foame. În noul oraş, ceea ce sunt eu acum va muri şi în loc se va naşte o nouă personalitate mult mai puternică, cu mult mai multe cunoştinţe şi abilităţi, o personalitate care va putea oferi valoare multor semeni, adică o personalitate Alfa.

Acesta a fost Discoid.

________________________

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă.

Te invit să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și Instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.

Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea