Astăzi îţi propun să citeşti un articol scris de Antoniu, un blogger pasionat de dezvoltare personală, care vrea să ne transmită o parte din experienţa lui. Pe Antoniu îl găseşti oricând pe blogul sau, Proiect în Timp Real.
Iată ce ne scrie el:
Ai simțit vreodată că tot ceea ce facem se leagă cu alte aspecte ale vieții noastre, care, aparent, n-au nicio legătură?
Spre exemplu facem ceva total banal, o acțiune comună, dar care ne oferă o înțelegere mai profundă a vieții și a lumii în care trăim.
La începutul verii, eu şi logodnicul meu ne-am decis să mergem în vizită la nişte prieteni apropiaţi, în comuna Berceni. Ne-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Deşi ştiam cum să ajungem, am deschis şi Waze pentru că, fiind o aplicaţie utilă, ştiam că în cazul unor aglomerări ne poate redirecţiona către un drum mai liber şi mai bun.
La un moment dat, pe centura, Waze ne-a indicat să facem cumva stânga, până în locul unde coteam de obicei, tocmai pentru ca centura era prea aglomerată. Cum nu ne-am îndoit niciodată de faptul că pe unde ne sugreaza să mergem va fi mai bine, am purces încrezători pe unde ne-a arătat, sperând că așa vom ajunge mai repede la destinație.
Matei are 6 ani iar la varsta de 3 ani a fost diagnosticat cu autism. De ceva vreme a inceput sa verbalizeze. Dar cel mai bine vorbeste limbajul sufletului. Il vorbeste cu zambetul sincer si molipsitor, cu ochii mari si calzi, cu toata fiinta lui.
Noi am invatat acest limbaj. Si ne-am dori ca toata lumea sa o faca. Pentru ca este un copil grozav. Pentru ca merita o sansa. Pentru ca, atunci cand il privesti poti spune cu certitudine un singur lucru: are potential si isi doreste sa invete. Iar noi suntem aici, zi de zi, pentru a-l sustine si a-l ajuta.