În ultimele luni am trecut prin cea mai dureroasă, dar în acelaşi timp cea mai împlinitoare perioadă a vieţii mele. Am început, cu ceva timp în urmă, un proces de transformare în care a trebuit să mă demolez pe mine, Andreea, cea cu multe măşti, cea creată pentru a-i mulţumi pe alţii şi pentru a trăi după regulile dictate de societate, ca să ajung la structura mea, de unde să mă reconstruiesc luând forma propriului meu sine, a propriilor valori şi principii, dorinţe, năzuinţe.
Am intrat în procesul ăsta pentru că m-a durut viaţa atât de tare, încât am realizat că habar nu am ce să fac eu cu mine în unele situaţii şi că sunt expertă când vine vorba de a-i salva pe cei din jur, dar nu ştiu cum să mă salvez pe mine însămi.
Aşa că m-am văzut nevoită să mă întorc către centrul meu, ca să mă descopăr, să mă accept, să mă iubesc şi să îmi fac loc mie în propria viaţă. M-am conectat cu mine însămi, şi, pe măsură ce am înţeles cine este Andreea cea adevărată, am început să îmi asum felul de a fi şi propria existenţă. Am dat deoparte ruşinea, frica de critică şi de judecată, am aruncat mantia lui “eşti psiholog şi trebuie să afişezi o anumită față”, m-am încăpăţânat să fiu eu însămi şi să pierd aşa-zişi prieteni şi am riscat să fiu băgată în zeci de etichete.
Am văzut cum, pe măsură ce înaintez în procesul ăsta în care învăţ să mă iubesc pe mine şi să mă vindec de rănile trecutului, pe măsură ce îmi dau eu mie mai multă atenţie şi reduc timpul petrecut pentru a-i mulţumi pe alţii, doare tot mai puţin respingerea unor oameni, abandonul altora, umilinţa, nedreptatea sau trădarea.
Cred că în momentul în care ajungi să faci pace cu tine, să te ierţi pentru ceea ce nu ai ştiut să faci în trecut, dar ai învăţat să faci astăzi şi începi să îi ierţi şi pe ceilalţi, rănile tale se vindecă, îţi devii tu ţie prioritate și înţelegi că acţiunile celorlalţi au legătură cu rănile lor, nu cu cât de demn sau nu eşti tu, ca om, de a primi iubire.
Când am realizat că atrag în viaţa mea un anumit tipar de oameni, că o fac pentru că am în spate nişte lucruri adânc îngropate şi pentru că mi-e frică de singurătate, atunci am putut să schimb felul în care gândesc, felul în care mă comport, ceea ce simt şi intensitatea emoţiilor mele. Atunci mi-am jurat mie fidelitate și mi-am promis că îmi voi oferi tot ceea ce am nevoie, dar n-am ştiut să-mi dau și am aşteptat toată viaţa să îmi ofere alţii.
Sunt în continuare în procesul de împrietenire cu sine, de asumare a propriei persoane, dar azi mă simt echilibrată şi scriu asta acum pentru că vreau să inspir şi să îndemn către vindecare, pentru că am văzut eu însămi cum, la fel ca rănile externe, şi rănile interne se vindecă şi se cicatrizează.
Inainte de a începe să mă vindec, am fost bântuită de overthinking, am trăit o bună vreme epuizată de la despicat firul în patru, de la gândit la intensitate maximă, de la simţit emoţii intense şi o imensă neputinţă. Nu puteam să văd de unde să mă apuc şi ce să fac cu mine însămi pentru ca suferinţa mea să fie mai puţin intensă.
Da, eu psihologul, nu aveam soluţii pentru mine însămi. Nici noi, psihologii, nu ştim ce să facem în diverse situaţii, nu ne-a dat nimeni la naştere vreo superputere, nici magie nu ne-au învăţat în facultate, aşa că aplicăm ceea ce ştim, până când ceva funcţionează. În unele cazuri nu merge nimic, pentru că ne-am dezvoltat nişte mecanisme de supravieţuire atât de puternice, încât ajungem să fim perfect funcţionali şi capabili să îi ajutăm pe alţii, chiar dacă noi nu suntem atît de în contact cu noi înșine.
Eu am mers la psihoterapie ani întregi, la şedinţe de grup dar şi la şedinţe individuale, însă mecanismele mele de supravieţuire, de protecţie, au fost atât de eficiente, încât nu mi-au permis să sparg porţile cetății mele interioare, să mă doară procesul, pentru ca apoi să mă bucur de ceea ce este înăuntru.
Contrar judecăților unora, asta nu mă face un psihoterapeut mai puţin bun, ba din contră, astfel pot recunoaşte mai ușor mecanismele clienţilor mei şi ştiu cum să îi ghidez să spargă barierele ca să se conecteze cu ei înşişi. Acum, că ştiu şi cum să mă vindec, pot fi și un exemplu.
Azi ştiu ca vindecarea și puterea vin prin vulnerabilitate, vin atunci când priveşti în tine şi nu-ţi mai este frică să te arăţi aşa cum eşti, uman, imperfect, rănit, cu traume, vin atunci când priveşti înăuntru şi nu-ţi mai este ruşine cu tine. Asta înseamnă să îţi asumi propria existenţă.
Ceea ce pot spune în calitate de om care se vindecă, este cât de bine mă simt eu cu mine şi că, salvator de meserie, îmi doresc ca orice alt om din lume să poate simţi asta. Nu ştiu să explic ce este, doar simt, iar simţitul ăsta vine ca urmare a faptului că am început să îmi asum greşelile trecutului, să mă expun, să îmi dau jos măştile ca să-mi văd eu mai întâi propria faţă, şi am făcut asta în timp ce m-am scris pe mine într-o nouă carte, care urmează a fi publicată. Recunosc, mi-e puţin frică, nu scăpa nimeni de critică şi judecată, dar felul în care mă voi simţi, pusă fiind în astfel de situaţii, îmi va spune cât sunt acum de asumată. Iar dacă mă va durea, mă voi întoarce către mine pentru a-mi îngriji și mai mult rănile, până când ele vor fi vindecate.
Vorbesc despre lucrurile astea deoarece ştiu că vulnerabilitatea mea e şi vulnerabilitatea ta, că singurătatea mea e şi singurătatea ta, că rana mea de respingere e şi rana ta de respingere şi pentru că îmi propun ca de azi să promovez autenticitatea şi vulnerabilitatea. Eu cred că ajută mai mult ca oamenii să ştie că, deşi sunt psiholog, împărţim aceleaşi răni şi suferinţe, pentru că în spatele măştilor suntem cu toţii aceeași energie. Mă gândesc că poate exemplul meu personal e mai valoros decât îndemnul pe care ţi l-aş putea da din spatele statutului de psihoterapeut.
De azi nu mai sunt Andreea, psihoterapeutul, de azi sunt Andreea, cea imperfectă, care îşi asumă atât calităţile, cât şi defectele, care îndeamnă la acceptare de sine, la compasiune, la iubire, la vindecare.
Hai să ne asumăm împreună vulnerabilitatea!
________________________
Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro
Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă. Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.
Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!
Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!
Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,
Andreea
No Comments