Astăzi am pentru tine un articol scris de David Mitran, un tânăr care s-a decis să schimbe vieți. A început chiar cu a lui, pornind cu încredere pe drumul dezvoltării personale. Acum își dorește să ne împărtășească din experiențele lui și a pregătit pentru noi acest articol. Găsești la final mai multe despre autor.
„Nu știu ce înseamnă fericirea pentru tine, însă pentru mine fericirea a fost mereu conectată la o stare de bine. Mereu, când sunt fericit, mă simt bine.
Ştiai că niciodată în istoria omenirii femeile nu au fost atât de puternice, atât de evoluate, atât de dornice de dezvoltare şi de progres ca acum?
Niciodată femeia nu a avut acces la atât de multe informaţii şi nu a avut atât de multe oportunităţi ca în ziua de azi. Este era noastră. Este era femeii şi a feminităţii. Este vremea în care avem şansa de a ne cunoaște, de a ne evalua, de a ne valorifica potenţialul, de a ne descoperi vocaţia şi de a contribui la schimbarea noastră şi la schimbarea omenirii.
Nu mai este niciun secret, calitatea relaţiilor pe care le ai îţi influenţează dramatic viaţa! Studiile cele mai recente susţin acest adevăr, mai exact faptul că la baza fericirii fiecărui om, la baza echilibrului, a productivităţii, a succesului pe toate planurile stau relaţiile de calitate, indiferent de natura lor.
Fie că vorbim despre relaţiile cu colegii de muncă, alături de care îţi petreci multe ore pe zi, fie că vorbim despre relaţiile cu părinţii, cu copiii sau cu persoana pe care o iubeşti, împlinirea în oricare dintre ele îţi creşte semnificativ nivelul de fericire. Conexiunile tale sunt extrem de importante pentru evoluţia ta.
Uneori oamenii în care crezi, oamenii pe care îi iubeşti, oamenii pe care îi respecţi, pe care te bazezi şi pe care îi crezi aproape – te lovesc exact acolo unde te doare mai tare. Atunci când te doare mai tare. Atunci când eşti cel mai vulnerabil şi ai avea cea mai mare nevoie de suportul lor.
Uneori oamenii pe care îi ai aproape sufletului tău, cu care aparent aveai relaţii de conexiune, de intimitate şi de apropiere îţi spun din senin că ei au alte aşteptări de la viaţă, alte valori, alte idealuri şi că e prea mult pentru ei să le accepte şi pe ale tale.
Cu ani în urmă am realizat că viaţa e puţin diferită faţă de cum mi-aş fi imaginat. Am înţeles că ceea ce am văzut şi am auzit la alţii nu este neapărat valabil pentru fiecare dintre noi, că povestea ta nu seamănă întotdeauna cu a mea, că ce simt eu faţă de o situaţie e diferit faţă de cea ce simţi tu faţă de aceeaşi situaţie, că felul în care gândesc despre ceva nu este neapărat acelaşi cu felul în care gândeşte altcineva. Am înţeles că deşi părem asemănători, sunteme extrem de diferiţi, dar că în esenţă nevoile noastre sunt aceleaşi.
Avem nevoie de mai multă iubire şi mai puţină judecată.
Avem nevoie de înţelegere, răbdare şi toleranţă.
Avem nevoie de mai mult sentiment. Sentiment pozitiv, că de nagativ suntem plini.
Avem nevoie de o nouă perspectivă asupra vieţii, de o imagine de ansamblu, de o mai mare dorinţă de a ne schimba. În bine, că în rău e cel mai uşor.
Să fim mai buni. De asta avem nevoie.
Ştiai că omul este singura fiinţă de pe pământ care deţine capacitatea de a se proiecta în viitor? Da, suntem singurii a căror minte poate trece mai departe de momentul prezent, suntem singurii al căror creier poate depăşi bariere, suntem singurii care ne putem imagina pe noi înşine dar şi pe cei din jur, peste ani şi ani. Omul este singura fiinţă capabilă să-şi stabilească obiective şi să poată spera.
Ca om e bine să speri şi să-ţi stabileşti scopuri. Pentru că atunci când te imaginezi pe tine în viitor, înseamnă că ai aşteptări de la viaţă. Iar când ai aşteptări, creierul tău secretă dopamină, hormonul expectaţiei, hormonul plăcerii. Iar asta te menţine viu. De aici îţi vine de fiecare dată puterea de a merge mai departe, de a trece peste orice şi de a continua să-ţi doreşti.
Dacă urmăreşti ArtaEducației de ceva timp, atunci ştii că întotdeauna am fost un promotor al fericirii. Şi că de-a lungul timpului am încercat să te ajut să înţelegi că poţi fi fericit, că fericirea nu este un lux, ci un drept pe care-l ai din naştere şi pe care ţi-ar face bine să îl accepţi. De care ţi-ar fi util să te bucuri.
În ultima vreme însă, după atâtea tragedii, ca cea de la Colectiv despre care am scris aici, sau ca atentatele din Paris, mi-am dat seama că nu este momentul potrivit de a vorbi despre fericire şi despre cum să fii fericit. Pentru că, în astfel de cazuri, a fugi după fericire, ar însemna să fii superficial şi să-ţi reprimi sentimentele negative care te-au cuprins.
De câteva zile un văl negru ne-a umbrit inimile. Suntem îndureraţi şi şocaţi de ceea ce s-a întâmplat vineri în clubul Colectiv. Mărşăluim în tăcere, aprindem lumânări, ducem flori, donăm sânge şi ne rugăm şoptit. Ne rugăm cu solidaritate pentru sufletele acelor tineri pieriţi într-un mod atât de crunt şi greu de imaginat. Ne rugăm pentru liniştea celor ce s-au intersectat cu moartea şi-au scăpat, ne rugăm pentru cei ce se zbat între viaţă şi moarte, pe paturile de spitale, în speranţa că poate acum Dumnezeu va auzi rugăciunea noastră colectivă.
