Dezvoltare personală Evoluţie personală Încredere în sine

Cum să reacţionezi când ai de-a face cu un agresor

august 24, 2016

Distribuie!

Cred că fiecare dintre noi a avut de-a face cu cel puţin un agresor în viaţa sa. Şi nu mă refer neapărat la agresorul acela care te bate, pentru că agresor este şi cel care te atacă psihologic, verbal, emoţional sau chiar sexual.

Iar aceştia nu sunt doar necunoscuţi, ci şi persoane apropiate. Agresorul poate fi un părinte, poate fi un partener de cuplu, poate fi un vecin, un coleg de şcoală, un prieten sau cineva pe care nu l-ai văzut în viaţa ta.

Lumea este plină de agresori, iar uneori, atunci când trăim cu ei, nici măcar nu ne mai dăm seama că suntem agresaţi, pentru că până la urmă aceea devine realitatea şi normalitatea noastră. Ajungem să credem că aşa este firesc şi că aceasta este realitatea tuturor.

Cel mai trist este că de cele mai multe ori ajungi să îţi creezi imaginea de sine bazându-te pe ceea ce ţi-a transmis un agresor.

Şi atunci când agresorul este unul din părinţii tăi, sau poate amândoi, din nefericire ajungi să trăieşti crezând puţin despre tine, încă de mic.

Şi pe măsură să creşti, integrezi din ce în ce mai mult şi mai bine ceea ce înţelegi de la ei despre tine. Rareori cineva are norocul de a-şi da seama că părerea sa despre sine are de fapt la baza părerea altcuiva, iar de cele mai multe ori această descoperire se face în cabinetul unui psiholog.

Iar dacă nu te decizi să te descoperi pe tine, să înlocuieşti gândurile negative pe care le ai cu privire persoana ta şi să înveţi să te preţuieşti cu adevărat, aşa cum meriţi, atunci rişti să rămâi toată viaţa blocat. Şi nu pare o viaţă plăcută aceea în care rămâi blocat în nemulţumiri, în frustrări, în neputinţă, în zile repetitive, doar pentru că toată viaţa ai auzit în jur lucrui care nu au legătură cu cine eşti tu cu adevărat.

Agresorul este persoana aceea care are tot timpul o nemulţumire, care de cele mai multe ori pare legată de tine. Persoana aceea care nu-şi asumă nimic şi care te învinuieşte întotdeauna, chiar şi pentru lucruri care nu stau în puterea ta, chiar şi pentru lucrurile greşite pe care le face ea, chiar şi pentru comportamentele şi reacţiile ei. Agresorul este persoana aceea care de fiecare dată îşi justifică reacţia neadecvată spunându-ţi că este în totaliate vina ta, iar reacţia este complet îndreptăţită.

Îţi dai seama că ai de-aface cu un agresor atunci când auzi des următoarele lucruri:

„Eşti prost!”

„Eşti bătut în cap!”

„Nu eşti în stare de nimic!”

„Eşti vai de capul tău!”

„Tu să taci, n-ai dreptul să vorbeşti!”

„S-a intaplat din cauza ta!”

„Tu eşti de vină!”

„Dacă tu n-ai făcut asta!”

„Gândeşte înainte să vorbeşti!”

„Nu te duce capul!”

„Te mănâncă câinii!”

„Mai bine tăceai”

„Din cauza ta”

Si probabil că ai putea chiar tu continua lista.

Dacă ai neşansa de a creşte cu un agresor, sau dacă ai crescut cu unul, sunt foarte mari şansele să ajungi sau să fi ajuns deja să integrezi aceste vorbe. Să ţi le asumi. Şi să te fi format crezând despre tine că eşti prost, că nu eşti în stare, că nu meriţi să fii iubit, sau chiar că nu meriţi să trăieşti. Şi cel mai grav dintre toate este faptul că, deşi adult, rămâi la stadiul emoţional de copil, simțind frică şi tristeţe intense şi incapacitatea de a le controla.

Agresorul te învinovăţeşte, te manipulează, te şantajează, te tratează cu lipsa de respect, te jigneşte şi te provoacă. O face din proprie neputinţă, din proprie frustrare, din proprie frică, din lipsă de respect în primul rând faţă de el însuşi, din nemulţumire faţă de propria sa persoană.

Atât de bine îşi joacă agresorul rolul, încât, dacă nu îţi dai seama că ai trăit sau că încă trăiești cu unul, poţi ajunge chiar să îţi ratezi viaţa, convins fiind că e din vina ta.

De multe ori am întâlnit în terapie oameni ale căror vieţi se limitau la a supravieţui, sau erau în „stand-by”, pentru că, supuşi agresiunilor, ajunseseră să creadă despre ei că nu pot mai mult şi că trăiesc degeaba. Terapia i-a ajutat că, din întrebare în întrebare, să ajungă să se convingă că nu au o problemă, ci doar o părere proastă despre ei înşişi.

Lipsa de încredere, lipsa de respect faţă de sine, credinţa că nu poţi, că eşti prost că nu meriţi, neputinţă, toate acestea pot fi rezultatul intractiunii tale cu un agresor.

Şi de cele mai mult ori, dacă nu realizezi, dacă nu iei atitudine, dacă nu îţi schimbi modul de a te privi tu pe tine, poţi ajunge să îţi alegi ca şi partener de viaţa tot un agresor, pentru că agresiunea este unul dintre criteriile inconştiente pe baza cărora intri într-o relaţie, mai ales atunci când agresiunea a devenit normalitatea ta.

Dacă eşti adult şi ai plecat de sub „aripa” unui părinte agresor, poate că asta este un avantaj şi acum este şansa ta de a schimba ceva. Dacă ai realizat că ai în jurul tău unul sau mai mulţi agresori, este important să conştientizezi faptul că, adult fiind, acum ai puterea de a pleca dintr-o relaţie cu un agresor şi că poţi oricând renunţa la un prieten care joacă rol de agresor.

Dar chiar adult fiind, chiar dacă te îndepărtezi de agresori, un lucru este cert: nu toată viaţa îi vei putea evita pentru că trezesc în tine ceva. Şi nici nu e benefic să eviţi, pentru că devii cu adevărat puternic atunci doar atunci când confrunţi lucrurile și oamenii care îți provoacă sentimente intense. Trebuie doar să ințelegi care este cea mai utilă modalitate de a-i aborda.

Indiferent de agresiunile la care ai fost supus, este important să ştii că ai posibilitatea de a te transforma. De a lucra tu cu tine, sau de a cere ajutorul unui psiholog, pentru a te cunoaşte pe tine cu adevărat, pentru a te valoriza, pentru a descoperi ce comori se ascund în tine, sub zidul format din afirmaţiile și etichetele pe care ți le-a pus agresorul tău. Apoi, ai posibilitatea de a învăţa cum să confrunţi un agresor, fără a-i oferi puterea de a te manipula, de a te şantaja, de a te întrista, înfricoşa, de a te face să te simţi vinovat, şi fără a renunţa la comportamentele tale pentru a mulţumi acea persoană.

Cel mai important lucru pe care îl poţi face atunci când ai de-a face cu un agresor, este acela de a te controla. Agresorul va avea tendinţa de a te provoca, pentru că tu să îi răspunzi „cu aceeaşi monda”, sau pentru ca tu să devii pasiv, pentru că astfel se simte mai puternic şi te poate desfiinţa. Agresorul devine bun la a agresa pe măsură ce se antrenează. Agresivitatea devine tot mai pronunţată pe măsură ce o foloseşte mai mult. La fel ca şi un sportiv, cu cât agresează mai mult, cu cât se antrenează mai mult, cu atât devine mai bun în treaba sa. Iar interesul lui este acela de a agresa. Şi poate agresa cu adevărat atunci când provoacă iar tu te declari neputincios sau nu reuşeşti să îţi controlezi emoţiile.

Aşa că cea mai importantă regulă atunci când ai de-a face cu un agresor este aceea de a nu-i răspunde provocării în acelaşi mod. Pentru că a-i răspunde diferit îl va dezarma. Şi poţi dezarma un agresor păstrându-ţi calmul şi răspunzâdu-i dintr-un loc al păcii şi al iubirii, chiar dacă pare extrem de greu de făcut.

Uneori, o persoană agresată ajunge să fie pasivă şi uită să se mai apere în raport cu agresorul său. Acceptă ceea ce i se transmite şi nu mai lupta pentru ea şi pentru drepturile sale. Alteori, o persoană agresată răspunde la rândul său cu agresivitate, caz în care agresiunea devine şi mai puternică.

Când ai de-a face cu un agresor şi nu ştii cum să gestionezi situaţia, cere ajutorul cuiva specializat. Psihologul te poate ajuta să-ţi recapeţi încrederea în tine, să îţi redescoperi valoarea personală, să îţi gestionezi emoţiile şi să înveţi să îţi exprimi drepturile, fără frică şi fără pasivitate.

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, mă găsești pe contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol! Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu și de acceptare a sinelui, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată, în cele două cărți ale mele, Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut, pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea

 

You Might Also Like

1 Comment

  • Gabriel Florin Robciuc septembrie 27, 2016 at 1:23 am

    Bună, ANDREEA, Iată ce am mai constatat în legătură cu agresorii: Dincolo de neputinţa lor şi lipsa de stimă de sine care, de bună seamă se observă fără prea mult efort, aceştia caută ca prin agresivitatea ce o manifestă, să se simtă importanţi; ei se percep drept autoritatea supremă, care face şi desface, taie şi spânzură după bunul plac, şi, altfel spus, fac legea în absolut orice conjunctură pe care o determină să le fie favorabilă. Am mai constatat că agresorii, pentru a manipula pe cei agresaţi cât mai eficient, după caz, recurg cu nonşalanţă la autovictimizare; astfel că, ceea ce scot pe gură în asemenea momente, sună în genul: Vaaaaaai, vai ce mi-ai făcuuuuuuut! Mi-ai mâncat zileleeeee! Nu ştiu ce am să mă mai fac cu tine…! Mi-ai făcut cu tare şi cu tare lucru… şi continuă într-un mod perfid să se plângă de zici că nu-i adevărat şi se tot agită, ca mai apoi să afişeze un aparent calm, iar mai apoi, să-şi reia parcă şi mai în serios rolul binecunoscut: acela de agresor. Altminteri, într-adevăr, dacă le răspunzi ăstora cu aceeaşi monedă, rişti să fii doborât. De ce? pentru că le subminezi autoritatea supremă autoproclamată. Cunosc astfel de comportamente pentru că fie mi s-a povestit, fie cunosc în persoană asemenea… „oameni”, fie le-am trăit eu însumi pe propria-mi piele.

  • Leave a Reply