Dacă urmăreşti ArtaEducației de ceva timp, atunci ştii că întotdeauna am fost un promotor al fericirii. Şi că de-a lungul timpului am încercat să te ajut să înţelegi că poţi fi fericit, că fericirea nu este un lux, ci un drept pe care-l ai din naştere şi pe care ţi-ar face bine să îl accepţi. De care ţi-ar fi util să te bucuri.
În ultima vreme însă, după atâtea tragedii, ca cea de la Colectiv despre care am scris aici, sau ca atentatele din Paris, mi-am dat seama că nu este momentul potrivit de a vorbi despre fericire şi despre cum să fii fericit. Pentru că, în astfel de cazuri, a fugi după fericire, ar însemna să fii superficial şi să-ţi reprimi sentimentele negative care te-au cuprins. Pentru că, să recunoaştem, deşi ne vedem în continuare de treabă, parcă nu mai suntem la fel. E ceva mai intens în noi, parcă un fel de părere de rău, parcă o durere, parcă o nesiguranţă profundă, o nelinişte, o agitaţie interioară, parcă un regret. Sentimente negative există, mai ales în acest context şi trebuie să le acceptăm pentru ca mai apoi să putem vorbi despre fericire.
Din tot amalgamul ăsta de sentimente, parcă cel mai intens simţim teroare, frică. Habar nu avem ce va urma, când va urma, de unde va urma. Iar incertitudinea naşte în interiorul nostru demoni. Demoni pe care poate că ştiam că îi avem dar îi ignoram, demoni pe care i-am mai întâlnit dar pe care i-am ascuns bine de tot şi nu i-am mai lăsat să iasă, sau demoni despre care nu aveam nici cea mai mică idee că există. Pentru că, să recunoaştem, aceste evenimente ne-au marcat.
Şi cel mai mare demon, cel mai greu de stăpânit, cel mai paralizant, este, evident, frica.
De când se întâmplă lucrurile care se întâmplă, am devenit extrem de înfricoşaţi. Simţi şi tu diferenţa, nu-i aşa? Parcă eşti mai irascibil, parcă nu mai dormi la fel ca înainte, parcă ai coşmaruri mai dese, parcă unori ţi-e greaţă, respiri mai greu, oboseşti mai uşor, te sperii din orice, plângi mai repede, parcă eşti mult mai sensibil.
Pe lângă asta, parcă şi la nivelul relaţiilor eşti mai afectat. Astfel de evenimente care îţi arată cât de fragilă este viaţa, cât de nesigură este lumea, cât de puţin control ai, te pot face mai dependent de persoanele apropiate, de membrii familiei sau de partenerul tău. Devii mai neîncrezător, sau mai dornic de a controla, de a şti unde e, cu cine, ce face, cât stă, când vine. Devii mai critic sau mai iritat, sau poate realizezi că ţi-este frică să stai singur, lucru pe care poate nu l-ai mai simţit până acum. Sau pur şi simplu începi să te temi foarte tare de singurătate şi de abandon.
Poate că te confrunţi cu sentimente pe care nu-ţi aminteşti să le mai fi simţit atât de profund, sau atât de multe în acelaşi timp, ca furie, tristeţe, teamă, anxietate, regret, lipsă de speranţă, frică intensă. Sau din contră, ţi se pare că ai amorţit pe dinăuntru şi nu mai simţi nimic, ca și cum cineva ți-ar fi anesteziat sufletul.
Astfel de evenimente, ca cele la care am fost martori în ultima perioadă, ca cele care se întâmplă acum în lume, te pot afecta la nivel emoţional, fizic şi psihic, destul de tare, fără să ai vreun control asupra acestui lucru. Pentru că întâmplările acestea pot activa scheme vechi care ţi s-au cuibărit în inconştient, scheme care îţi afectează viaţa şi te împiedică să trăieşti, nu neapărat mai bine, ci la fel cum ai făcut-o până acum. Normal.
Astfel de evenimente îţi pot da lumea peste cap şi pot readuce la nivel constint lucruri pe care le-ai avut ascunse undeva bine: dureri din trecut, traume, vechi frici, probleme cu care poate cândva te-ai confruntat și care au lăsat o urmă în inconstientul tău.
Astfel de evenimente îţi pot decalnsa atacuri de panică, fobii sociale, tendinţă excesivă de a controla, anxietate, depresie, tensiune copleşitoare.
Parcă lumea a luat-o razna şi nu mai e nimic aşa cum ştiai că ar trebui să fie. Ai devenit confuz, nesigur, şi tot ce ştiai tu despre lumea în care trăiești pare că s-a anulat. Până şi cei ce credeai că ar trebui să te poată proteja par neputincioşi acum. Şi atunci te întrebi: De ce? De ce se intâmplă toate astea? Pentru ce? Până când? Cât va mai dura şi când viaţa ta va reveni la ce ce a fost cândva?
Poate că în lume lucrurile nu se vor linişti curând. Chiar nu ai de unde să ştii ce va urma, şi oricât ai încerca să aflii, nimeni nu-ţi poate garanta că tragedii nu se vor mai întâmpla, că atentate nu vor mai fi, că răul va fi smuls din rădăcină şi că lumea va deveni curând un loc mai curat, mai prietenos şi mai sigur.
Iar cel mai sănătos lucru pe care l-ai putea face pentru tine şi pentru ceilalţi, ar fi să înveţi să trăieşti cu incertitudinea. Ar fi să înveţi să fii mai liniştit şi mai funcţional, acceptând în acelaşi timp că lucruri rele se întâmplă în lume, însă asta nu înseamnă că lumea este un loc urât şi neprietenos. Sănătos ar fi să înţelegi că nu ţi-e bine să te izolezi, să renunţi la a mai trăi, la a mai avea un scop, doar pentru că ţi-e frică la gândul că oricând ţi se poate întâmpla ceva.
Dar totuşi, dacă ţi-e greu să ajungi să accepţi asta şi în continuare te simţi copleşit, trist, agitat, extrem de panicat, furios, irascibil, îngrijorat, epuizat, cel mai probabil ţi-ar prinde bine să ceri ajutorul unui psiholog. Am trecut peste etapa în care noi, romanii, credeam că a merge la psiholog înseamnă a fi ”nebun”, ne-am mai deşteptat, ne-am maturizat, ne-am mai cizelat. Ştim acum că psihologul are rolul de ghid şi că te poate ajuta prin prisma faptului că este obiectiv şi te ajută să trci mai uşor peste anumite lucruri în care poate c-ai rămas blocat. Psihologul te ascultă fără să te critice, fără să te judece. Psihologul te ajută să îţi normalizezi intensitatea emoţiilor, să îţi schimbi gândurile negre, să îţi îmbunătăţeşti relaţiile şi să accepţi că unele lucruri se întâmplă pur şi simplu şi că nu îți face bine să trăieşti tot timpul în frică.
Eu sunt unul dintre acei psihologi dispuşi să te ajute. Şi mai ştiu alţi câţiva la fel ca mine. Iar dacă te-ai decis că vrei să scazi intensitatea acestor sentimente şi să te regăsești pe tine, dacă simţi că rezonăm şi pare că suntem pe aceeaşi lungime de undă, poţi apela cu încredere la mine, pentru şedinţe de psihoterapie, consiliere sau coaching. Mă găseşti oricând la numărul de telefon 0728697044.
Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, mă găsești pe contact@andreeasavulescu.ro
Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol! Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu și de acceptare a sinelui, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată, în cele două cărți ale mele, Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut, pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!
Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!
Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,
Andreea
No Comments