Pe Edi l-am cunoscut acum aproximativ un an. Nu vorbea, nu interacționa, nu știa să se joace… Auzisem că este agresiv, însă doar când l-am observat manifestându-se pentru prima dată, am intrat cu adevarăt în defensivă. Deși știam la ce să mă aștept, m-am surprins fiind speriată. Însă ceva în interiorul meu m-a împiedicat să trec mai departe… am simțit totuși că pot juca un rol, unul mai important și mai măreț decât cel al călătorului care evita drumuri întunecoase și necunoscute. Și am decis să merg pe calea lui, intuitiv, fără a raționaliza, fără să mă gândesc vreo secunda la faptul că nu ar avea șanse.
“Pentru cei nebuni, neadaptați, rebeli, conflictuali, pentru cei ce se deosebesc de ceilalți, cei care văd lucrurile diferit. Lor nu le plac regulile, și nu respectă starea de status quo. Îi puteți cita, vă puteți contrazice cu ei, îi puteți glorifica sau demoniza. Dar singurul lucru pe care nu-l puteți face este să-i ignorați. Pentru că, ei schimbă lucrurile. Ei motivează rasa umană să progreseze. Și deși unii îi consideră nebuni, noi îi considerăm genii. Pentru că, cei care sunt destul de nebuni să creadă că pot schimbă lumea sunt cei care o și schimbă.” – Steve Jobs
Suferința este inevitabilă. Oricât ne-am dori să dispară, ea va fi mereu prezentă în viețile noastre. Iar asta nu este neapărat un lucru rău. Pentru că, suferința ne împinge către schimbare, către evoluție, către mai bine. Există, însă momente în care ajungem să fim copleșiți de durere, ne simțim furioși, neîndreptățiți, revoltați și nu reușim să distingem și altceva în afară de problemele cu care ne confruntăm zilnic. Iar asta pentru că, pierdem din vedere imaginea de ansamblu și uităm să ne mai concentrăm asupra lucururilor simple, care ne alină durerea și care ne aduc fericirea.
De mici copii am fost condiționați să credem că lupta pentru perfecțiune este un scop demn. Am fost crescuți în ideea că dacă lucrurile nu ne ies de nota 10, vom fi penalizați, chiar dacă am făcut doar o mică greșeală. Așadar, a devenit imperios necesar să consideri că, trebuie să fii perceput ca fiind perfect, fără defecte, fără eșecuri și fără slăbiciuni. Am fost crescuți cu concepția că perfecțiunea ne va aduce acceptare socială și de ce nu, o mulțime de fani și admiratori.
Nu este nimic în neregulă cu a dori să dai tot ceea ce ai mai bun și de a te pune într-o lumina potrivnică. Totuși, o atitudine perfecționistă poate atrage după sine consecințe negative. Atunci când te străduiești să atingi un anumit standard, a da greș te poate demoraliza complet. Gândul imperfecțiunilor te face să te simți incomplet, nemulțumit , bolnav și rușinat. Astfel, apare un sentiment puternic de dezaprobare a propriei persoane.