De mici copii am fost condiționați să credem că lupta pentru perfecțiune este un scop demn. Am fost crescuți în ideea că dacă lucrurile nu ne ies de nota 10, vom fi penalizați, chiar dacă am făcut doar o mică greșeală. Așadar, a devenit imperios necesar să consideri că, trebuie să fii perceput ca fiind perfect, fără defecte, fără eșecuri și fără slăbiciuni. Am fost crescuți cu concepția că perfecțiunea ne va aduce acceptare socială și de ce nu, o mulțime de fani și admiratori.
Nu este nimic în neregulă cu a dori să dai tot ceea ce ai mai bun și de a te pune într-o lumina potrivnică. Totuși, o atitudine perfecționistă poate atrage după sine consecințe negative. Atunci când te străduiești să atingi un anumit standard, a da greș te poate demoraliza complet. Gândul imperfecțiunilor te face să te simți incomplet, nemulțumit , bolnav și rușinat. Astfel, apare un sentiment puternic de dezaprobare a propriei persoane.
Ești perfecționist dacă:
• Ești foarte critic cu propria persoană atunci când greșești sau nu îndeplinești anumite așteptări;
• Nu poți finaliza un proiect, deoarece gândești că nu e niciodată suficient de bine realizat;
• Petreci ore fiind obsedat de unele detalii minore pe care ceilalți nu le observă;
• Ai tendința de a te concentra pe cei 20%,care au mers prost și nu acorzi importantă restului de 80% care a mers bine;
• Crezi că oricât de mult te străduiești, niciodată nu arăți perfect. E foarte important pentru tine să nu apari într-o fotografie cu gura deschisă, într-o poziție jenantă sau cu picioarele încrucișate. Nu concepi să arăți altora decât fotografii în care ai ieșit fără cusur;
• Petreci două ore pentru a scrie un paragraf de care oricum nu ești muțumit;
• Consideri că întreagă ta muncă poate fi compromisă de o greșeală gramaticală, o eroare de ortografie sau o spatiere suplimentară;
Teama de a nu fi capabil de a crea lucruri extraordinare te împiedică să îți îndeplinești orice scop propus. Perfecționist fiind, ai tendința de a amâna și te decizi foarte greu. Treci de la o idee la alta, în imposibilitatea de a decide care este cea mai bună. Trebuie să fii, să faci și să ai ce e mai bun. Ești foarte atent la detalii și pierzi din vedere imaginea de ansamblu.
Problemele apar, atunci când ne pierdem simțul perspectivei în lupta noastră pentru a atinge perfecțiunea. Pierdem energie din cauza incapacității de a ne găși echilibrul, de a ne asuma riscuri și de a acționa. Dacă am analiza mai atent, am descoperi că emoția de baza cu care ne confruntăm este rușinea. Ne proiectăm rușinea asupra altora și devenim extrem de critici. În plus, avem tendința de a ne restricționa și de a ne impune limite în loc de a evolua.
Cum poți depăși dorința de a atinge perfecțiunea?
Iată câteva metode care te vor ajuta să depășești perfecționismul:
1. Lucrează la stimă de sine. La baza acestui comportament, stă convingerea că nu ești suficient de bun. Cu siguranță, această dorință de a atinge perfecțiunea este dată de o voce interioară, care îți șoptește că nu eșți atât de bun pe cât ar aștepta ceilalți. E necesar să te privești în asamblu, în pofida imperfecțiunilor pe care le vezi. Conștientizează că autocritica te împiedică să evoluezi și învață să lupți cu sentimentele de rușine, care stau la baza acestei atitudini.
2. Privește imaginea de ansamblu. Întreabă-te dacă detaliile care te obsedează sunt cu adevărat atât de importante. Chiar au un impact atât de mare precum crezi? Schimbându-ți perspectiva vei realiza că totul ține de modul în care tu percepi lucrurile.
3. Setează-ți așteptări rezonabile. Cunoaște-ți limitele și setează-ți standarde, care nu îți consumă energia. Pune-ți întrebarea: “trebuie să fiu suficient de bun pentru cine?”. Realizează că tu eșți cel mai mare critic al tău. Se întâmplă, atunci când nu îți permiți să îți scape nici măcar o mică greșeală. Evită să creezi asupra ta presiune nejustificată. Nu există Superman! Dacă toți din jurul tău consideră că faci lucruri minunat, ia în calcul și opinia lor.
4. Învață să razi. A învăța să nu iei întotdeauna lucrurile atât de în serios te poate ajuta uneori. Și ce dacă nu ai creat un produs perfect, nu ai scris cel mai bun articol sau ai un rid în plus? Uneori, autoanalizându-te poți descoperi că ai tendința de a dramatiza, iar lucrurile nu stau chiar atât de rău pe cât crezi.
5. Realizează că ești într-un continuu progres. Nu permite niciodată perfectionismului să te împiedice să îți duci la îndeplinire obiectivele. Ești într-un continuu progres, de aceea niciodată nu vei reuși să fii complet mulțumit de ceea ce ai creat în trecut. Învață să accepți asta.
6. Studiază oamenii de succes. Dacă vei arunca o privire la oamenii de succes probabil vei realiza că, nu au produs neapărat opere de artă perfecte. Gândește-te la telefoane. Ele apar pe piață într-o varianata inițială, iar pe parcurs sunt îmbunătățite și apar noi versiuni ale produsului.
7. Învață să te accepți. Probabil, consideri că ai o imagine pe care trebuie să o protejezi și că a eșua reprezintă un dezastru. Ei bine, e cazul să renunți la aceste convingeri eronate. Acepta că, eșți o ființă umană, și trăiești într-o lume imperfectă. Când o vei face, sufletul tău va fi liber și vei experimenta împlinirea.
“Vezi tu, atunci când țese o pătură, o femeie indiancă lasă un defect în țesătura acelei paturi pentru a permite sufletului să se elibereze.”- Martha Graham.
Aștept să-mi spui dacă și tu tinzi către perfecțiune, cum îți influențează acest lucru viața și ce metode crezi că vor funcționa în cazul tău. Dacă ai suferit de așa zisă “manie” a perfecțiunii și ai reușit să depășești momentul, lasă un comentariu și spune-ne cum ai făcut, poate exemplul tău va schimbă vieți. Iar dacă găsești acest articol util și crezi că îi poate ajuta și pe ceilalți, nu ezita să dai Like și Share.
________________________
Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro
Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă.
Te invit să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și Instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.
Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!
Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!
Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,
Andreea
13 Comments
Da, tind spre perfectiune si vreau sa-ti multumesc pentru acest articol! O sa incerc sa ma ghidez dupa el sa scap de acest groaznic defect.
Eu nu consider perfectiunea un defect,din contra in zilele noastre este o calitate.Daca cei care au trait inaintea noastra nu aveau aceasta afinitate,aveam noi azi frumuseti,minuni,de care sa ne bucuram?(PIRAMIDE,CAPELA SIXTINA,MONALISA,O CARTE BUNA(MIHAI EMINESCU)O PIESA DE TEATRU(DANAIDELE,CATE REPETITII)FILM(FRANC CAPRA-APPLE MARY,CATE DUBLE) ETC
AMINTESC DE ‘MANASTIREA ARGESULUI”,DAR NU SUNT DE ACORD CU SACRIFICIU UMAN.DECI E BINE SA TINDEM SPRE PERFECTIUNE.
Perfectiunea nu este un defect, dar nici nu poate fi atinsa. Nici perfectionismul nu este neaparat un defect, e firesc sa ne dorim sa facem lucrurile cat mai bine, cat mai corect, insa unii dintre noi se impiedica in detalii si nu mai finalizeaza ceea ce au inceput. Prin urmare, au un consum mare de energie si nu isi indeplinesc obiectivele.
Sunt unul dintre acei oameni. Ma apucam de un articol si nu reuseam sa-l termin pentru ca nu-mi placea cum suna primul paragraf.
Am constientizat pana la urma ca am o problema si ca traiesc intr-o lume a oamenilor, unde perfectiunea desemneaza un ideal ce nu poate fi atins.
A renunta la perfectionism nu presupune a fi superficiali si nici a nu lua lucrurile in serios.
Citind articolul tau, am constatat cu stupoare ca tind spre a fi perfectionist. Imi pare bine ca mi-ai deschis ochii si iti multumesc 🙂
Ai spus mai sus ca ti se intampla sa te apuci de un articol, dar nu reuseai sa il termini, pentru ca nu iti placeau diverse paragrafe. DE ai sti cate idei de articole am avut si eu, dar nu le-am finalizat… deoarece ma gandeam ca nu va avea priza la cititori.
Iti dau si un exemplu de imperfectionism. Imi amintesc cand am creat primul meu articol sub forma de videoclip. Emotiile erau mari, nu stiam in ce ritm sa vorbesc, etc. Am creat acel video, iar pe parcurs am mai creat si alte materiale video. Astazi, am revazut primul meu material video si mi-am dat seama cat am evoluat.
Trebuie sa fii perfectibil, nu perfect.
Eu am o probleme cu detaliile de ordin material . Nu stiu cum sa scap de aceasta obsesie . Sufar extrem de mult daca mi se agata o rochie , sau mi se strica o pereche de pantofi , sau daca mi se zgarie telefonul . Ma afecteaza foarte mult si nu reusesc , desi stiu , ca e doar ceva material , nu pt sa trec peste si raman ancorata in gandul ca „aa , da , super pantofii mei noi acum sunt varza ” ( desi ei au o zgarietura in varf) mie mi se par oribili si nu pot scapa de asta . Ma consum , sufar si as as vrea sa stiu cum pot sa scapa . Ce as pute face ? Multumesc !
Catalina, te inteleg perfect! Eu am fost crescuta in spiritul lui ai grija de lucruri ca nu ne permitem sa cumparam in fiecare zi. Asa incat am intampinat aceeasi problema foarte mult timp. Si pe mine ma durea cand stricam ceva, de fapt cred ca inca nu m-am lecuit complet, dar in linii mari am constientizat ce se intampla si am incercat sa imi intiparesc in subconstient convingerea ca lucrurile se detrioreaza si nu putem opri asta. Am invatat sa accept si sa ma detasez iar astazi nu ma mai simtatat de vinovata cand ceva se strica sau cand stric chiar eu ceva. Lucrurile se deterioreaza oricum, nu putem stopa acest proces. Eu am facut pogrese in privinta asta, alta metoda in afara de acceptare nu cunosc. Sper ca te ajuta!
Multumesc frumos pentru raspuns . Da , probabil acceptarea e singura si cea mai buna solutie . Dar e o munca grea cu tine insati , sa te convingi efectiv , tocmai de aia uneori cred ca noi suntem pentru noi cel mai mare dusman .
SI EU SUNT UNUL DINTRE ACELE PERSOANE CARE TIND SA FIE PERFECTIONISTI , PANA CAND MI-AM DAT SEAMA CA ACEST LUCRU E UN DEFECT ( SI AICI MA REFER LA PERFECTIONISMUL ABSOLUT ), CEL PUTIN PENTRU MINE . ACEST LUCRU L-AM REALIZAT IN URMA CU DOI ANI , SI DE ATUNCI INCERC SA IMI CORECTEZ ACELE CRESELI CARE NU MA LASAU SA MERG MAI DEPARTE IN REALIZARILE MELE , DE ATUNCI SI PANA ACUM POT SPUNE CA AM FACUT PROGRESE DESTUL DE MARI , DAR NU IN TOTALITAE , SI INCA CONTINUI ACEASTA MUNCA . PANA VOI AJUNGE LA PERFECTIONISMUL MODERAT ( CEA CE INSEAMNA SA FAC LUCRURILE CAT MAI BINE POSIBILE ) , SI ACEST LUCRU IMI VA PERMITE SA MA INCADREZ IN TIMPUL STABILIT , SA FIU MAI INTELEGATOR CU CEI DIN JURUL MEU SI CU MINE , DUPA CITIREA ACESTIU ARTICOL AM REALIZAT CA MA INCADREZ IN TOATE CELE TREI TIPURI DE CATEGORI DE PERFECTIONIST , MULTUMES CELOR CARRE AU REALIZAT ACEST ARTICOL .
Buna Flo. Imi pare bine ca te-am putut ajuta in procesul de constientizare si ma bucur enorm ca faci progrese. Intr-adevar, rezultate fara munca si efort nu obtinem. Dar daca esti perseverent vei ajunge acolo unde iti doresti. In general perfectionismul vine dintr-o stima de sine scazuta, foarte multi oameni se considera imperfecti intr-o lume perfecta. Ori realitatea este alta, nu exista perfectiune si in general cei care sufera cel mai mult sunt perfectionistii pentru ca ei isi seteaza teluri greu de atins si de accea nu cunosc niciodata succesul iar stima de sine le scade si mai mult.
Din punctul meu de vedere, solutia este, asa cum spui si tu, perfectionismul moderat, si nu cel dus la extrem.
MMulta bafta in continuare!
Si eu tind spre perfectiune si acest lucru este destul de iritant uneori,am o problema acum cu o masea care mi a cazut si pana ajung la dentist am impresia ca toata lumea o sa observe desi ea nu este tocmai la vedere,o sa incerc sa ma concentrez si la lucrurile pozitive din viata mea,o sa mi accept conditia umana asa cum ai spus chiar u,Andreea,ca sa pot sa depasesc limitile impuse chiar de acest sentiment greu,ce ne macina pe toti,teama de a nu fi judecati,pupici
si eu am probleme legate de perfectionism..:(…uneori nici nu incep un lucru fiindca mi-e frica ca nu voi reusi sa il termin sau ca va fi un esec…am tendinta sa aman dar in acelasi timp ma stresez ca de ce nu am facut:(…si uite asa cu ganduri dintrastea imi petrec o buna parte din timp…timp in care as putea sa fac ceva util sau macar sa fiu relaxata…inca nu am reusit sa trec peste
Hmm…mi se pare ca puneti problema gresit…eu sunt o perfectionista in zodia fecioarei de 24 de ani si sunt mandra de asta,nu am o stima de sine scazuta,ba dimpotriva,ma simt perfect in pielea mea atat din punct de vedere fizic ptr ca mi-am atins telurile de a arata impecabil din cap pana in picioare dar si din punct de vedere intelectual si spiritual intrucat incontinuu sunt in proces de dezvoltare si de cunoastere,de documentare,de descoperire..Am fixuri sib am grija ca totul sa fie impecabil incepand de la imagine :cum ies din casa,cum ies in poze,detalii minore pana la job-ul pe care il am si mai exact de Nail Artist si Nail Designer, si fara sa ma laud se vede ca ceea ce fac ,fac cu pasiune pentru ca imi iese perfect 🙂 Asadar perfectionismul nu este nici pe departe un defect atata timp cat iti face maxima placere sa fii o persoana perfectionista…adica absolut din tot ceea ce faci sa faci la un nivel cat mai inalt si sa iubesti asta 😉
Draga mea, ma bucur pentru performantele tale. Insa nu are cum sa-ti iasa totul perfect, pentru ca nu exista „perfect”. Iti iese foarte bine probabil, iar daca esti multumita de rezultat inseamna ca nu esti perfectionista pentru ca perfectionistul nu se multumeste niciodata cu ceea ce indeplineste si nu reuseste sa se bucure de rezultate. Perfectionistii sunt aceia care alearga tot timpul catre mai mult, fara a se simti vreodata impliniti cu ceea ce realizeaza 🙂