Care este rolul suferinței în viața ta

Distribuie!

Viaţa este un mister pentru noi toţi. Mult necunoscut, multă incertitudine. Nu ştim nici de unde venim, nici unde ne ducem. Poate că de aceea, de-a lungul existenţei noastre, încercam să dăm sens lui “a fi” şi “a trăi”.

De ce suntem aici?

Care este scopul nostru?

Cum este bine să trăim?

Sunt întrebări ce ni se conturează destul de des în minte.

Dar cel mai mult ne întrebăm de ce ne doare şi cum să facem să fugim cât mai rapid de suferinţă.

Uneori scopul nostru în viaţa ajunge chiar să fie acesta: să fugim de ceea ce ne provoacă durere, disconfort şi de tot de ceea ce poate răscoli sertarele sufletului nostru. Parcă uneori luptăm din greu să scăpăm de emoţiile negative care ne cuprind.

Iar cele mai mari răni și cele mai mari dureri apar adeseori în relaţii. În relaţiile cu familia, cu prietenii, în relaţiile de cuplu. În general, în relaţiile cu oamenii în care investim emoţii, sentimente, în relaţiile în care ne conectăm la nivelul cel mai profund, acolo unde ne punem sufletul pe tavă şi ne creăm aşteptări.

Şi cum fără oameni nu se poate, nici de suferinţă nu suntem scutiţi. Însă scopul nostru în viaţă nu ar trebui să fie acela de a nu simţi durerea, ci de a-i da voie să fie, de a ne permite să o trăim până când intesitatea ei scade şi putem să o tolerăm. Pentru că fuga de ea o face mai puternică. Iar confruntarea ei aduce vindecarea.

Fiecare relaţie vine cu un risc. Şi cel mai mare risc îl trăim în relaţiile cu oamenii care apar în vieţile noastre şi au potenţialul de a fi trecători. Aceia care ar putea dispărea la un moment dat, cu notificare sau nu. Aceia care ne-ar putea abandona, făcându-ne să ne simţim indacvați, inutili şi nedemni de a fi iubiţi, poate chiar nedemni de a trăi.

Fiecare dintre noi are în spate măcar o rană. Sunt traumele noastre timpurii, bagajul acela pe care îl cărăm dintr-o relaţie în alta. Unii trec prin viaţă cu o traumă existenţială, alţii cu o traumă de abandon, alţii cu trauma de respingere, câte una, combinate sau toate la un loc. Şi fiecare interacţiune cu oamenii ne apasă rănile şi ori ni le adânceşte, ori ne învaţă să ni le vindecăm.

Cred că oricare dintre noi are măcar o persoană căreia regretă că i-a deschis porţile de la cetatea vieţii sale. O persoană dintre acelea pe care le-am perceput ca fiind crude, neînţelegătoare, critice, toxice chiar. Oameni care ne-au activat şi ne-au adâncit rănile din trecut. Oameni fără de care credem că ne-ar fi fost mai bine.

Dar cum am fi arătat noi azi dacă nu ne-am fi intersectat cu acele persoane? Am mai fi fost la fel de puternici, de motivaţi sau de maturi precum suntem acum? Probabil că nu. Chiar dacă credem că ne-au produs doar suferinţa, în realitate, în urma legăturilor noastre ajungem să creştem, să învăţăm, să ne transformăm. Durerea este și vindecătoare.

Fiecare om ajunge în viaţa noastră cu un motiv.

Fiecare persoană cu care interacţionam, de care ne apropiem, către care ne deschidem, cu care ne conectăm, ne poate ajuta cu vindecarea, atâta timp cât suntem deschişi să vedem lecţiile.

În orice relaţie în care intrăm, o facem de fapt ca să ne satisfacem nişte nevoi. Nevoia de a fi iubiţi, acceptaţi, apreciaţi, nevoia de fi văzuţi, nevoia de a salva sau de a fi salvaţi. Într-un fel sau altul, noi alegem oamenii cărora le deschidem poarta sufletului, pentru că avem nevoie unii de alţii.

Le dăm voie celorlalţi să ne însoţească în călătoria noastră poate pentru o vreme, până când ne decidem că am învăţat suficient, sau până când decid ei că e timpul să plece. Dar găsim şi oameni care au potenţialul de a rămâne lângă noi pentru toată viaţa.

Şi totuşi, nu există garanţii. Oamenii apar şi dispar fără să putem controla durata niciunei relaţii.

Indiferent de cât de mult durează povestea scrisă alături de un om, pildele din ea sunt cele mai importante.

Iar unii oameni stau în vieţile noastre pentru a ne asista în perioade dificile, pentru a ne oferi sprijin, pentru a ne influenţa creşterea emoţională sau spirituală. Alţi oameni sunt lângă noi pentru a ne învăţa lecţii despre cum să dăruim, să împărtăşim din experienţele noastre. Alături de alţii trăim experiența păcii, sau a furtunii, a fericirii, a pasiunii, a libertăţii sau a iubirii.

Fiecare persoană pe care o întâlnim în viaţă vine la momentul potrivit, pentru a ne transmite ceva. Ceva despre cum suntem noi în momentul respectiv, ceva despre părţile pe care le putem îmbunătăţi la noi, sau ne poate învăţa să cerem, să primim, să acceptăm, să oferim, să împărtăşim.

Nicio relaţie nu este o pierdere de timp.

După fiecare rămânem mai bogați. Poate cu o nouă perspectivă, poate cu un fel nou de a aborda o situaţie, poate cu alţi oameni, poate cu o iubire de sine mai intensă.

Relaţiile dureroase sunt relații vindecătoare care deschid noi etape din viețile noastre și ne pregătesc pentru relaţii viitoare pe care le putem face mai funcționale. Ne ajută să înțelegem că, chiar dacă interacţiunea a fost dureroasă, fiecare lacrimă vărsată ne-a adus mai aproape de sinele nostru autentic şi a avut menirea de a ne ajuta să depăşim durerea şi să învăţăm să ne preţuim pe noi înșine.

Unii oameni ne rănesc. Se întâmplă, e parte din a trăi. Ceea ce facem atunci când suntem la pământ este ceea ce ne defineşte. Acţiunile tale, comportamentul tău este ceea ce te face persoana minunată care eşti. Dacă oamenii aceştia nu ar fi intrat în viaţa ta şi nu te-ar fi rănit niciodată, cum ai fi putut creşte şi cum te-ai fi putut îmbunătăţi că persoană? Poate că n-ai fi reușit altfel.

Drumul către auto-descoperire cere ajutorul altora. Nu suntem singuri şi e minunat. Ca şi oameni, căutăm întotdeauna feedback şi aprobare de la ceilalţi. Ne naştem şi învăţăm de la cei din jur, acesta este felul în care funcţionează viaţa. Aşa învăţăm să devenim indivizi unici. Unicitatea noastră constă în ceea ce învăţăm din fiecare interacţiune.

Şi înveţi trecând prin proces chiar tu. Ca să îţi creezi propriul sine, sau ca să îl eliberezi, este nevoie să depăşeşti aceste obstacole, nu să fugi de ele, nu să le ocoleşti. Nimeni în viaţă nu este scutit de obstacolele din relaţii.

Este important să priveşti şi să primeşti lecţiile pentru a te îmbunătăţi şi pentru a şti ce să faci diferit.

Aceste lecţii te pot transforma într-o persoană mai bună doar dacă le permiţi. Dacă rămâi blocat în regret, în furie, în cât de rea a fost experienţa, nu vei trece la un alt nivel şi nu vei învăţa niciodată ceea ce ţi-a fost dat să înveţi.

Îți mulțumesc pentru că ești alături de mine în această călătorie de creștere și transformare pe care am început-o cu ArtaEducației în 2010 și te invit să mergi la pas cu mine și de azi înainte. Iar dacă ai nevoie de suport pe drumul tău, eu sunt psihoterapeut și sunt aici pentru tine!

________________________

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă. Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.

Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea