Nu am scris niciodată despre vreun film, pentru că niciunul nu a trezit în lumea mea interioară nişte emoţii atât de profunde, extravagante, astfel încât să îmi doresc că trăirile mele să ajungă la cât mai multă lume. Însă Joker este o capodoperă, pe care am văzut-o şi simţit-o în primul rând ca om, apoi ca psiholog şi evident ca membru al societăţii. Este un film care m-a sfâşiat, care mi-a pus în faţă o realitate pe care am trăit-o și experimentat-o, o durere pe care am simţit-o în nenumărate etape ale vieţii mele.
Vulnerabilitatea este noua formă de putere
octombrie 14, 2019În ultimele luni am trecut prin cea mai dureroasă, dar în acelaşi timp cea mai împlinitoare perioadă a vieţii mele. Am început, cu ceva timp în urmă, un proces de transformare în care a trebuit să mă demolez pe mine, Andreea, cea cu multe măşti, cea creată pentru a-i mulţumi pe alţii şi pentru a trăi după regulile dictate de societate, ca să ajung la structura mea, de unde să mă reconstruiesc luând forma propriului meu sine, a propriilor valori şi principii, dorinţe, năzuinţe.
Merg încet pe drumul ce duce spre cabinet, merg şi mă bucur. Mă bucur de soarele de septembrie, ce încă mă mai mângâie şi mă alintă, de verdele frunzelor în care razele se reflectă, de mirosul primelor zile de toamnă, de propria mea existenţă. În mintea mea e linişte, e pace, e calmul ăla pe care l-am aşteptat luni întregi, despre care ştiam că e acolo, dar pentru care nu ştiam cum să deschid uşa, ca să îl primesc în casa sufletului meu. Am reuşit până la urmă, aşa cum reuşesc eu de fiecare dată, într-un mod inconştient, nicidecum trează şi prezentă, semn că sunt ghidată de o forţă universală puternică, ce mă salvează şi mă protejează în fiecare moment.
Când te simți trist, întoarce-te către iubire! Iubirea este vindecătoare
aprilie 20, 2019Eu cred în iubire. Cred că este cel mai puternic sentiment de pe pământ. Cred că iubirea te vindecă, aşa cum te poate ucide lipsa ei. Cred că iubirea este salvarea oricăruia dintre noi. Cred că iubirea ne uneşte şi ne dă apri şi ne face să zburăm. Cred că prin iubire putem înfăptui tot ceea ce visăm.
În şedințele mele de psihoterapie și coaching, dar și în interacțiunea cu femeile care mă urmăresc pe blog, am identificat două tipuri principale de femei. Când vine vorba de relații, de atragerea bărbatului potrivit, de crearea unei relații fericite și echilibrate, bazate pe atracție și respect, de consolidare a unei căsnicii, avem femeia victimă și femeia sirenă.
Care este rolul suferinței în viața ta
martie 11, 2019Viaţa este un mister pentru noi toţi. Mult necunoscut, multă incertitudine. Nu ştim nici de unde venim, nici unde ne ducem. Poate că de aceea, de-a lungul existenţei noastre, încercam să dăm sens lui “a fi” şi “a trăi”.
De ce suntem aici?
Care este scopul nostru?
Cum este bine să trăim?
Sunt întrebări ce ni se conturează destul de des în minte.
Dar cel mai mult ne întrebăm de ce ne doare şi cum să facem să fugim cât mai rapid de suferinţă.
Fii cine eşti tu, nu cine vor alţii să fii!
aprilie 18, 2018Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu uneori resimt presiunea asta socială atât de tare, încât îmi vine să fug, să mă ascund, să mă refugiez pe o insulă pustie, doar eu cu mine – fără nimic, şi pur şi simplu să fiu. Să exist şi atât… fără statute, fără lucruri materiale, fără aşteptări, fără societate, fără tot ceea ce este lumesc şi uneori chiar degradant pe acest pământ.
Şi da, poate că declaraţia asta sună ciudat, dat fiind că vine din partea unui psiholog, dar cred că tocmai asta este problema noastră în lumea de azi. Faptul că punem etichete şi aşteptăm ca ceilalţi să se comporte conform lor. De aici vine presiunea, pe care deşi o resimțim noi înşine în raport cu lumea externă, alegem să o ducem mai departe, deoarece asta învăţăm de la cei din jur şi ajungem să credem că nu mai există o altă cale de a trăi. În realitate, cea mai frumoasă cale este calea lui a-ţi fi fidel, aşa cum eşti, cu zeci de imperfecţiuni.
Când eroii sunt printre noi… mulțumim, AutoBoca!
martie 7, 2018Nu este greu să observăm că între noi, oamenii, există diferenţe. De-a lungul timpului am învăţat însă că nu este benefic să ne comparăm cu ceilalţi, ci doar cu noi înşine în etape anterioare ale vieţii noastre, pentru a vedea cât de mult am evoluat şi unde am ajuns ca şi oameni.
Sunt însă momente în care inevitabil, a ne uita la ceilalţi ne ajută să ne numărăm binecuvântările, să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a înzestrat cu anumite abilităţi şi talente şi să învăţăm cum să le folosim pentru a-i ajuta şi pe cei mai puţin norocoşi decât noi.
Pentru că din păcate, în lume sunt oameni cu care soarta a fost mai crudă şi care nu se pot ajuta cu propriile forţe sau resurse, așa cum o facem noi.
Se spune că gradul de evoluție al unei societăți se vede după modul în care aceasta își tratează animalele, bătrânii și persoanele cu dizabilități. Iar unii romani, chiar dacă sunt plecati în străinătate, arată cât suntem de civilizați și responsabili ca și popor, alăturându-se unor cauze, așa cum a făcut-o și Constantin Boca, despre a cărui inițiativă de a ajuta am să îți vorbesc puțin mai jos.
Cum să trăiești în prezent – partea a II-a
februarie 21, 2018În articolul trecut ţi-am vorbit despre acele lucruri care ne împiedică să trăim în prezent, ca regretul, tristeţea, neputinţa, gândurile negative faţă de noi înşine şi toate celelalte ce ne ţin blocaţi în trecut. Dar ţi-am vorbit şi despre anxietatea care ne ţine în alertă prin gândurile legate de ceea ce s-ar putea întâmpla rău în viitor, crescându-ne intoleranţa la incertitudine şi la nou, acea anxietate care ne împiedică să fim fericiți.
Cum să trăiești în prezent – partea I
februarie 12, 2018“Nu pot s-o fac. Am dat greş. Mă las păgubaş. Renunț. Mă opresc aici. “
Ne spunem astfel de lucruri mai des decât putem admite. Nu vrem să ne dăm bătuţi, şi totuşi de multe ori, în faţa unor situaţii, ne declarăm învinşi. Renunţăm la iubire, renunţăm la idei, renunţăm la oameni, renunţăm la visuri, de fiecare dată când devine greu. Pentru că mintea noastră caută întodeauna să stea în confort. Iar când lucrurile se complică, când simţim că ne cuprinde frica de necunoscut, când credem că pierdem controlul şi nu ne mai putem imagina ce ne aşteaptă în viitor, când credem că riscurile cântăresc mai mult decât potenţialele câştiguri, renunţăm, pentru că asta pare decizia cea mai bună pe moment.