Dezvoltare personală Povești de viață

Povestea Angelei

noiembrie 17, 2011

Distribuie!

Angela a îndrăznit să ne împărtășească câteva lucruri despre viața ei, ne-a expus o situațiecare o macină în momentul de față, în speranța că va găsi calea de a ieși din acest impas.

Soluția o poate găși doar ea. Dar tu ai posibilitatea să îi povestești despre experiențele tale asemănătoare și felul în care ai reușit să depășești problema, dacă te-ai confruntat cu așa ceva. Este o bună oportunitate să empatizei.

Iată ce ne spune ea:

Bună, sunt Angela.
Acum o săptămâna când ai lansat provocarea, eu spuneam că sunt indignată. Indignată de oamenii care învățați și cu sorți de izbândă nu au curajul de a spune un adevăr în față. Am învățat că, prima impresie contează, dar te mai poți și înșela. În urmă cu două săptămâni, am fost la o firmă pentru un job part
t-ime. Așteptam răspuns după interviu. Atunci, răspunsul a fost că trebuie să aștept, în caz de nu se reabilitează angajatul respectiv voi avea postul. La momentul când ți-am scris aflasem că adevăratul motiv pentru care nu am fost plăcută este că, am avut multe locuri de muncă și asta înseamnă instabilitate.

Să o luăm de la capăt. Am terminat liceul, am vrut să fac artă, dar pentru că am rămas fără tată de la vârstă de 17 ani, a trebuit să muncesc pentru a-mi întreține familia, pentru că mama nu avea serviciu și sora mea avea pe atunci nouă ani.

-primul loc de muncă, faliment
-al doilea loc de muncă, întreținerea familiei
-al treilea loc de muncă, mai bine plătit decât al doilea, deci pe lângă această treaba mai puteam să pun și un ban de-o parte pentru visul meu, însă organismul meu nu a putut lupta cu condițiile muncii mele de atunci și am făcut o pleurezie, așa că două luni am stat în spital și patru luni am făcut tratament acasă, având restricții de la medic, printre care și acela de a-mi căuta un loc de muncă, care să nu se bazeze pe un efort fizic susținut.

În 2003, m-am ambiționat cu bani puțini în buzunar și cu o pregătire, care nu era așa cum trebuie,  să îmi încerc norocul la facultate (șapte locuri pe țară în aceea vreme).Și acum îmi amintesc textul pe care trebuia să-l dezbat și să-l dezvolt.
ÎL VEDE, ÎI SPUNE SĂ STEA JOS ȘI ÎL PUNE SĂ SEMNEZE. Având timp limitat, nu știu ce s-a intampat, un blocaj mintal,căci întrebările care trebuiau să dezvolte acest text veneau ca într-o cascadă. Cine este el, ce trebuie să semneze, unde se face acțiuneacine este cel care îl pune să semneze, de ce trebuie să semneze etc.

Am picat examenul. Mulți ani după această încercare,  am avut speranța că voi putea să încerc și a două oară. Nu a fost așa, căci problemele au fost multe. Pentru mine nu a fost un eșec, a fost o experiență de viață, învățând foarte multe lucruri din interiorul facultății, că lumea nu era așa de bună și frumoasă cum o vedeam eu la acea vreme.

-al patrulea loc de muncă- cel care mi-a adus satisfacții, însă a venit criza și s-a reorganizat activitatea intrând în șomaj. În același timp, m-am înscris la LLS, de data asta la distanță, pe care nu am putut să o termin, deși am promovat primul an, căci eram de acum șomeră.
-al cincilea loc de muncă, doar șase luni am rezistat(condiții și salariu)
-al șaselea loc de muncătrebuia să fie acum câteva luni, semnând contracte pentru această firmă treizeci de persoane, dar pentru că primăria nu a fost dispusă să cedeze un anumit spațiu, toate aceste contracte s-au reziliat.

Pentru că îmi doresc să am o viață mai bună și mai frumoasă înseamnă instabilitate? E ADEVĂRAT! Nici acum nu îmi dă pace prima mea dragoste, arta.

În ce privește viața mea de cuplu, pentru că mama a fost o soție umilită, eu nu mi-am dorit acest lucru, amânând și așteptând bărbatul pe care eu îl aveam în minte. Mi-am dorit să am un bărbat, care să aibă aceiași vârstă că mine, care să nu fie curvar, bețiv, vulgar, brutal și îl am de vreo patru ani.

CONCLUZIA?
Adaug la provocare. Iubesc natura, arta și copiii. Iubesc libertatea, a nu se înțelege dezmăț, deci aș străbate în lung și în lat mari și țări, mi-ar plăcea să am posibilitatea să dăruiesc cât mai mult și să creez lumea la care eu visez. Nu mi-ar plăcea să mor banal, adică în patul meu. Și așa cred că am spus tot despre mine.

Dacă te-a impresionat povestea Angelei nu ezita să-i dai un Like!

________________________

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă.

Te invit să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și Instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.

Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply