Trăiesc în lumea autismului de aproximativ 7 ani. În tot acest timp am învăţat numeroase lucruri atât despre mine cât şi despre copiii cu autism, despre familiile lor, despre oamenii care îi ajută, despre contribuţie, despre umanitate, despre a nu-i lăsa în urmă pe cei ce au nevoie de ajutor.
Au fost momente în care m-am simţit neputincioasă, deşi aş fi vrut să fac mai mult. Au fost momente în care sufletul mi s-a umplut de compasiune aflând poveştile unora dintre copii.
Dacă eşti abonat la Arta Educaţiei sau citeşti constant articolele mele, atunci ştii povestea din spatele acestui blog şi cel mai probabil cunoşti şi unele lucruri despre mine. Asta pentru că mi-am dorit să comunicăm autentic şi am împărtăşit cu tine multe etape din viaţa mea, şi am vrut să ştii ce mă îndreptăţeşte să te ghidez prin intermediul a ceea ce scriu, sau prin psihoterapie, dacă ai ales sau îţi doreşti să lucrezi cu mine.
De multe ori ţi-am vorbit în calitate de psiholog şi psihoterapeut, dar în ultima perioadă ţi-am vorbit şi din perspectiva omului ce lucrează ca şi coordonator şi terapeut ABA cu copiii cu autism.
Dacă urmăreşti de mai mult timp blogul meu, Arta Educaţiei, atunci poate că mă cunoşti deja şi ştii unele lucruri despre mine. Dacă însă te-ai alăturat recent comunităţii noastre, poţi afla cine sunt eu aici.
Dar ceea ce vreau să ştii acum despre mine, lucrul cel mai important care mă defineşte ca şi fiinţă, este faptul că sunt o visătoare.
Recunosc, îmi place să visez!
Matei are 6 ani iar la varsta de 3 ani a fost diagnosticat cu autism. De ceva vreme a inceput sa verbalizeze. Dar cel mai bine vorbeste limbajul sufletului. Il vorbeste cu zambetul sincer si molipsitor, cu ochii mari si calzi, cu toata fiinta lui.
Noi am invatat acest limbaj. Si ne-am dori ca toata lumea sa o faca. Pentru ca este un copil grozav. Pentru ca merita o sansa. Pentru ca, atunci cand il privesti poti spune cu certitudine un singur lucru: are potential si isi doreste sa invete. Iar noi suntem aici, zi de zi, pentru a-l sustine si a-l ajuta.