4 lucruri care îți distrug relația de cuplu

Distribuie!

Cu ani în urmă am realizat că viaţa e puţin diferită faţă de cum mi-aş fi imaginat. Am înţeles că ceea ce am văzut şi am auzit la alţii nu este neapărat valabil pentru fiecare dintre noi, că povestea ta nu seamănă întotdeauna cu a mea, că ce simt eu faţă de o situaţie e diferit faţă de cea ce simţi tu faţă de aceeaşi situaţie, că felul în care gândesc despre ceva nu este neapărat acelaşi cu felul în care gândeşte altcineva. Am înţeles că deşi părem asemănători, sunteme extrem de diferiţi, dar că în esenţă nevoile noastre sunt aceleaşi.

Dar poate cel mai înţelept lucru pe care l-am înţeles a fost acela că multe dintre lucrurile pe care le-am învăţat în şcoală nu au nimic în comun cu a trăi cu adevărat şi că poate ar fi fost mai simplu dacă am fi primit la naştere instrucţiuni de folosire a vieţii să ştim cum să procedăm în fiecare situaţie care ar putea apărea. Dar pentru că viaţa nu funcţionează cu instrucţiuni şi nici în şcoala nu învăţăm cum să ne confruntăm cu ea, suntem nevoiţi ca pe parcurs să ne dăm singuri seama ce putem face în diversele situaţii în care suntem puşi în fiecare zi.

Cum să fiu un om mai bun? Cum să ajung să fiu în fiecare clipă cea mai bună variantă a mea?

Cum să descopăr ce pasiuni am şi ce mi-aş dori să fac toată viaţa cu drag? Şi cum să îmi susţin existenţa făcând asta, ca să nu fac din fiecare zi o luptă pentru supravieţuire?

Cum să mă confrunt cu durerea când pierd pe cineva drag? Şi ce să-i spun cuiva apropiat care este pe patul de moarte? Cum să fac faţa durerii după ce inevitabilul se întâmplă?

Cum să îmi fac prieteni adevăraţi şi să-i păstrez aproape? Cum să trăiesc printre oameni ca să nu mă doară singurătatea?

Cum să găsesc persoana potrivită pentru mine? Cum să iubesc şi să mă las iubit/ă? Cum să comunic astfel încât să mă înţeleg cu oamenii apropiaţi?

Cum să trăiesc cu adevărat şi cum să trăiesc fericit/ă?

Acestea sunt poate cele mai puternice întrebări la care de-a lungul vieţii încercăm să găsim răspunsuri. Pentru că aceste răspunsuri ne oferă un sens. Şi asta caută fiecare dintre noi în viaţa aceasta, sens. Pentru că atunci când ne naştem nu ni se spune nici de ce, nici care este scopul nostru pe acest pământ.

Unii găsesc sensul în credinţă, alţii găsesc sensul în obiectivele pe care şi le stabilesc, în carieră, în copii, dar foarte mulţi cauta sensul în iubire şi-n relaţii. Pentru că nu suntem creaţi să trecem singuri prin viaţă şi simţim nevoia profundă de a ne conecta. Dar pentru că nu ne-a învăţat nimeni cum să găsim acest sens, de multe ori procedăm greşit. Şi când se întâmplă asta în relaţii, ajungem să suferim, atât noi cât şi cei de lângă noi, destul de profund.

De cele mai multe ori suferim într-o relaţie pentru că nu înţelegem că sensul este dat mai întâi de noi şi aşteptăm ca celălalt să ni-l ofere şi să ne satisfacă nevoile pe care nu ştim să ni le îndeplinim singuri.

Am să susţin ceea ce am spus mai sus printr-un exemplu semnificativ, în speranţa că astfel vei înţelege care sunt greşelile pe care le facem cel mai des în relaţii şi care ne duc către nefericire. Poate că această poveste va funcţiona ca o lecţie pentru tine şi te va ajuta să eviţi să faci astfel de greşeli şi să adopţi un alt fel de comportament, care să te scutească de suferinţă şi de chin în relaţia ta.

Mă aflam de curând într-un supermarket şi am avut ocazia să asist la o scenă care din păcate face parte din realitate, din viaţa noastră de zi cu zi şi pe care am văzut-o repetându-se atât la oamenii din jurul meu, cât şi la unii oameni cu care lucrez în cabinet, dar şi pe stradă, de foarte multe ori.

Aşadar, în timp ce-mi făceam cumpărăturile, am auzit nişte voci mai ridicate, ale unor persoane care păreau că se afla în mijlocul unui conflict. Ca şi în cazul celorlalţi oameni din supermarket, primul impuls a fost acela de a-mi îndrepta privirea către locul din care se auzea discuţia aprinsă. Am observat un cuplu, un el şi o ea, ce păreau a avea vârste în jur de 45-50 de ani. Deşi încercam să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut, tonul lor ridicat m-a captat şi am devenit atentă la ceea ce-şi spuneau. Iar discuţia lor a decurs cam aşa:

„Ea: Tu să taci din gură, n-ai dreptul să vorbeşti!

El: Încerc să-ţi explic ceva, dar tu niciodată nu mă asculţi şi nu mă iei în serios!

Ea: Taci din gura am zis, că îţi dau acum cu geantă-n cap de nu te vezi! N-ai dreptul să comentezi în faţa mea!

El: Dacă ai încerca să mă iei în seamă şi să asculţi ce spun măcar o dată…

Ea: Taci, tu n-auzi că n-ai dreptul să comentezi, că-ţi dau acum o geantă-n cap de-ţi sparg faţa! Cine eşti tu să vorbeşti? Nu ţi-e ruşine? Pe munca mea, pe banii mei, îţi permiţi să vorbeşti? Nesimtiule! Nu vezi ce eşti? Eşti…eşti… eşti o lepră, asta eşti! Eu aduc bani în casă, tu n-ai dreptul să comentezi, nu faci nimic!”

Din când în când, doamna se uita în jur să fie sigură că are spectatori şi că înţeleg şi ceilalţi că ea este „bărbatul” în casă. Căuta parcă cu privirea aliaţi şi aprobare. Căuta asigurări şi confirmări ale faptului că banii îţi dau dreptul să vorbeşti într-o relaţie. „Doamna”  gesticula şi-i arunca soţului grimase de tot soiul, iar el, cu mâinile în buzunar, aplecat de spate, vizibil în defensivă, îi explica cu ton scăzut că şi-ar dori ca părerea lui să conteze măcar o dată. Sau măcar să fie auzită, dacă ascultată şi acceptată nu va putea fi. De fapt, omul îi transmitea că măcar o dată în viaţa lor de cuplu îşi doreşte să fie şi el tratat ca un bărbat!

Din nefericire, acesta nu a fost doar un caz izolat. Astfel de situaţii au loc des, în toate mediile sociale, chiar şi în cuplurile de aşa-zişi intelectuali. Asta pentru că ne lipseşte educaţia pe partea de relaţii. Aşa cum am spus mai sus, din păcate sunt multe lucruri pe care nu le învăţam în şcoală, iar acesta este unul dintre ele.

Astfel de situaţii apar şi pentru că mulţi oameni nu au reuşit să-şi dezvolte inteligenţa emoţională, pentru că nu am avut modele sănătoase şi pentru că, pentru mulţi, aceasta a fost chiar normalitatea în care au crescut şi pe care acum o reproduc în propriile relaţii.

Şi pentru că nu suntem educaţi, ajungem să ne distrugem vieţile şi să trecem prin nişte chinuri, dureri şi suferinţe pe care le-am putea evita dacă am şti câteva lucruri esenţiale despre noi înşine şi despre cei din jur. Dacă am fi dispuşi să învăţăm nişte lucruri mici dar de impact care ne-ar putea ajuta pentru totdeauna. În schimb, noi continuăm să facem aceleaşi greşeli care ne distrug şi ne întreţin nefericirea.

De-a lungul timpului, luând în calcul propria mea experienţă, experienţele celor dragi, ale prietenilor, ale cunoscuţilor şi mai apoi ale persoanelor cu care am lucrat şi încă lucrez în cabinet, am înţeles care sunt cele mai comune greşeli pe care le tot repetăm în relaţie şi care ne îndepărtează tot mai mult de ideea de relaţie sănătoasă. Cred că a vorbi despre aceste greşeli este este un lucru înţelept, pentru că este foarte probabil ca nici măcar să nu le conştientizam, sau să nu înţelegem impactul pe care ele îl au asupra noastră.

Iată care sunt ele:

Lipsa respectului. Poate că cea mai comună greşeală pe care o facem în relaţiile noastre este aceea de a începe să ne tratăm partenerul cu lipsă de respect. Ajungem să rostim vorbe urâte şi dureroase, să râdem de sentimentele celuilalt, să ignorăm nevoile pe care le are, să devenim egoişti şi să aşteptăm ca cel de lângă noi să ne îndeplinească doar nouă nevoile, fără a oferi nimic la schimb. Respectul dispare cel mai uşor şi este readus cel mai greu în relaţie. Iar o relaţie fără respect nu mai este o relaţie adevărată.

Dacă doi oameni nu se respectă, nu au şanse de a trăi fericiţi. Un bărbat pe care eu îl admir mi-a spus cândva că el a iubit toate femeile cu care a ieşit, indiferent de durata relatiei. Mi-a fost greu să înţeleg cum de le-a iubit pe toate, însă apoi mi-a explicat că pentru el iubirea înseamnă respect, iar el le-a respectat pe toate, indiferent cine erau sau ce făcuseră înainte de a le cunoaşte.

Respectul este unul dintre pilonii unei relaţii reuşite, pentru că atunci când există respect există armonie. Când vorbele urâte încep să fie aruncate, relaţia se deteriorează treptat şi se transformă într-un câmp de luptă. O luptă pentru putere. Iar dintr-o luptă întotdeauna unul iese învingător şi celalat învins. O relaţie sănătoasă este aceea în care nu există luptă şi steagul păcii este tot timpul ridicat.

Criticile. Suntem cu toţii diferiţi şi unici în felul nostru. Şi deşi teoretic ştim asta, acceptăm cu greu o persoană care nu ne împărtăşeşte întotdeauna convingerile, gândurile, pasiunile, stilul de a trăi şi de a acţiona. Mulţi oameni intra în relaţii cu aşteptări nerealiste. Aşteaptă ca celălalt să le îndeplinească nevoile, să le fie aproape, să facă ceea ce-şi doresc ei, să devină cum îşi doresc ei. Este un paradox, pentru că pe deoparte ne dorim ca cel de lângă noi să fie diferit, dar pe de alta excludem diferitul şi ne e greu să acceptăm diferenţele dintre noi.

Astfel începem să criticăm alt mod de gândire, alt mod de a privi lucruile, alt mod de a acţiona şi de a ne raporta la viaţă. Lucru care ne distruge, în primul rând pentru că uneori ajungem să ne pierdem identitatea încercând să-i facem pe plac celui de lângă noi, care oricum ar fi, critică în continuare şi pare nemulţumit, şi pentru că ajungem să ne considerăm mai puţin valoroşi atunci când suntem expuşi constant la critica şi observăm că orice am face, pentru cel de lângă noi e greşit.

Lipsa aprecierilor. Când respectul dispare şi criticile apar, nici nu se mai pune problema de aprecieri. Şi unde nu există aprecieri există nefericire. Într-o relaţie sănătoasă, raportul apreciere-critică este de 5:1. Din păcate, vedem asta rar în relaţii. Pentru că este mai uşor să observăm ce lipseşte decât să mulţumim pentru ceea ce avem deja.

Pentru că un cuvand lipsit de respect şi plin de critică să se şteargă din mintea celui de lângă noi, e nevoie să îi oferim 5 cuvinte pline de apreciere şi iubire. În câte cupluri vedem aşa ceva?

Oamenii cred că pot scădea frecventa unui comportament care nu le place la celalat, criticându-l şi vorbind des despre ceea ce este greşit. Însă cu cât critici mai mult, cu atât mai greu îţi va fi să te opreşti din asta. Şi o să găseşti lucruri care nu-ţi plac la partenerul tău, chiar şi când acestea nu sunt. Ceea ce nu înţeleg unii oameni este faptul că prin critică răneşti, prin apreciere primeşti mai mult din lucruile pe care ţi le doreşti.

Schimbul de roluri. Ştim că încă de la începuturi rolul bărbatului a fost acela de a susţine familia iar rolul femeii era acela de a avea grijă de casă şi de copii. Sigur că vremurile în care femeia stătea la cratiţă iar bărbaţii aduceau hrana au trecut. Rolul femeii în societatea modernă s-a schimbat, niciodată în istoria omenirii femeile nu au fost mai educate şi mai puternice ca acum.

Asistăm la apariţia și dezvoltarea nou fenomen, fenomenul feminismului. Care din păcate a fost înţeles greşit de unele femei. Feminismul luptă pentru egalitatea dintre femei şi bărbaţi, lucru care nu este rău deloc, însă atunci când o femeie care ajunge într-o funcţie de conducere ce presupune duritate şi fermitate, nu reuşeşte să-şi iasă din rol în momentul în care ajunge acasă, relaţia ei are de suferit. Pentru că într-o relaţie există o femeie şi un bărbat şi rolul femeii este acela de a fi feminină, caldă şi iubitoare iar al bărbatului acela de a oferi protecţie. Chiar dacă în realitate femeia nu are nevoie de a fi protejată, a-şi păstra feminitatea este un lucru de admirat.

Când însă transferi atitudina dominantă şi dură asupra relaţiei şi a bărbatului de lângă tine, ajungi să îl supui. Iar în astfel de cazuri, bărbatului îi este inhibată masculinitatea şi tinde să caute în altă parte aprecierea şi validarea faptului că cineva îl vede încă aşa cum e: bărbat.

Ce te-ar ajuta să ştii:

Fie că eşti femeie fie că eşti bărbat, este important să înţelegi că pentru ca o relaţie să fie reuşită este indicat să ţi-l asumi pe cel de lângă tine. Dacă doar critci persoana alături de care trăiești, dacă tinzi să o acuzi, să o jigneşti, să-i reproşezi, dacă sunt mai multe lucruri care nu îţi plac decât care îţi plac, dacă atunci când te vezi cu prietenii nu faci altceva decât să te plângi de câtă nefericire este în relaţia ta, poate că cel mai util pentru tine ar fi să închei acest capitol al vieţii tale. Dacă nu reuşeşti să tolerezi persoana de lângă tine şi să înţelegi că fiecare dintre noi are atât defecte cât şi calităţi, ai dreptul să alegi altceva.

Dacă aştepţi ca celălalt să se schimbe pentru ca ţie să-ţi fie bine, atunci nu vei fi niciodată fericit. Cheia schimbării eşti întotdeauna tu. Atunci când ceva ce faci nu funcţionează, înseamnă că e cazul să încerci ceva diferit. Odată cu schimbarea ta vei observa schimbarea şi în ceilalţi.

Şi, poate cel mai important lucru pe care ar fi indicat să-l reţii este faptul că, atunci când vezi în celălalt ceva ce nu îţi place, lucruri pe care le critici şi pe care refuzi să le accepţi, vezi de fapt ceva ce este în tine dar nu poţi tolera. Oamenii din jur sunt oglinzile noastre şi vedem în ei lucrurile care nu ne plac la noi înșine.

Dragostea nu ţine de noroc. Dragostea ține de educaţie. Şi cu cât eşti mai educat pe acest plan, cu cât încerci să descoperi mai mult cum funcţionează cel de lângă tine, cu cât oferi mai multe fără să aştepţi ceva la schimb, cu cât eşti mai dispus să renunţi la control, la critică şi să-ţi dai voie să fii purtat de val, cu atât devii mai fericit.

Dacă eşti foarte nemulţumit de cum decurg lucrurile în relaţia ta însă nu vrei să renunţi la ea şi totuşi nu ştii ce strategii să aplici pentru a schimba ceva, nu ezita să mă contactezi. Te pot ajuta cu coaching pe relaţii, aşa că sună-mă la numărul de telefon 0728 697 044 și stabilim niște ședințe în care să-mi spui povestea ta, iar eu am să te ajut cu strategii concrete care-ţi vor transforma complet viaţa de cuplu! Sau trimite-mi un email pe adresa contact@artaeducatiei.com în care să-mi spui că ai nevoie de ghidare pe partea de relații și stabilim împreună prima ședință.

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, mă găsești pe contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol! Poți să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și instagram @psihoterapeutandreeasavulescu și de acceptare a sinelui, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată, în cele două cărți ale mele, Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut, pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea