Dacă, în urma unei mici analize, realizezi că pe lista ta nu ai prea mulți prieteni sau cunoștințe, dacă ți se pare că oamenii te evită uneori, nu te includ în gașca lor și nu-și doresc să iasă cu tine, probabil nu stai prea bine la capitolul socializare.
Asta nu înseamnă neapărat că ești o persoană rea, nu are legătură cu faptul că, nu ai avea talente deosebite sau că nu te-ai pricepe la relatat bancuri, ci pur și simplu este posibil să faci altfel de greșeli care îi îndepărtează pe cei din jur. Nu este cazul să te panichezi, poți deveni ușor o persoană mai sociabilă, dacă îți dorești cu adevărat.
Pentru a-ți forma un cerc de prieteni sau pentru a te integra în grupurile din care vrei să faci parte, este necesar să știi cum trebuie să te comporți în societate și ce nu este recomandat să faci.
Iată câteva lucruri pe care trebuie să le eviți dacă vrei să cunoști cât mai mulți oameni și să-ți faci noi prieteni:
Vorbitul la telefon. Când am o conversație interesantă sau mă aflu într-o companie plăcută, de multe ori, îmi ignor telefonul. Dacă nu este ceva urgent, prefer să revin eu imediat ce sunt liberă. Este destul de nepoliticos și neplăcut să te afli în mijlocul unei discuții pe care să o întrerupi pentru a vorbi la telefon. S-ar putea ca în câteva clipe să rămâneți doar tu, telefonul și paharul tău să-ți țină de urat.
Ignorarea necunoscuților. Să întâlnești persoane noi nu este chiar așa înspăimântător,ci poate fi chiar un lucru distractiv. Nu trebuie să te arunci într-o conversație chiar din prima clipă, nu trebuie nici măcar să te interesezi prea mult de persoană respectivă, dar să fii politicos și deschis, dornic de a interacționa, poate avea urmări benefice.
În primul rând, îți poți face un nou prieten. În plus, cu cât ești mai deschis și mai atent la persoanele din jur, cu atât vei părea mai abordabil, mai sociabil și mai interesant. Vei fi, astfel că un magnet pentru ceilalți, și sunt sigură că îți dorești să fii o persoană populară.
Conversațiile mărunte. Cred că este o idee bună să renunți la întrebările standard cum ar fi “Cu ce te ocupi?” etc. Majoritatea oamenilor au slujbe destul de stresante pentru a-și aminti de asta și în timpul liber. Oamenii ies să se distreze pentru a uita de muncă, așa că de ce să vorbești tot despre asta?
Poate astfel de întrebări te ajuta să-ți faci o idee generală despre o persoană, dar ai putea la fel de ușor să pui întrebări despre cum i se părea seara sau dacă a mai fost în locul respectiv până acum etc.
Băutul în exces. Dacă ai ieșit să socializezi, să te transformi într-un zombie beat nu te ajută cu nimic. Dar dacă ții nepărat să bei și vrei să ai o seară reușită, rămâi măcar conștient. Îți va fi mai ușor să comunici în acest fel.
Criticile. Este în regulă să critici muzica sau băutura, dar nu exagera, nimeni nu se distrează cu cineva care se plânge tot timpul de lucruri mărunte. În general, clipele de neuitat se trăiesc în locuri mai puțin plăcute, așa că nu contează neapărat unde te afli cât ceea ce trăiești acolo.
Judecățile de valoare. Îți faci foate mult rău atunci când judeci pe cineva fără măcar să fi vorbit cu acea persoană. De cele mai multe ori, personalitatea cuiva nu are nicio legătură cu aspectul său. Doar dacă cineva nu își dorește compania unei anumite persoane, nu înseamnă că la fel trebuie să te comporți și tu. Poți încerca să abordezi și oameni mai puțin zâmbitori. Poate nu vrei primi chiar un răspuns politicos sau încurajator, dar asta nu trebuie să te demoralizeze. Unii oameni nu-și dau seama de barielele pe care le impun prin limbajul trupului și nu numai, așa că s-ar putea să fii surprins când fața unei astfel de persoane se va lumina și îți va răspunde zâmbind odată ce ai abordat-o.
De reținut:
Nu te simți ca și cum trebuie să faci ceva pentru a fi mai sociabil. Când ieși fă-o, pentru că ai anumite motive și nu pentru că vrei neapărat să-ți faci cunoștințe. Lucrurile funcționează diferit pentru fiecare în parte, așa că dacă nu te simți confortabil abordând persoane străine, nu o face. Important este să fii tu însuți
Și dacă mai știi și alte lucruri, care îi împiedică pe oameni să se facă plăcuți și să socializeze, te aștept să-ți spui părerea, sau să ne împărtășești experiențele pe care le-ai trăit și din care ai învățat câte ceva despre cum să-ți faci cunoștințe și să socializezi mai ușor. Iar dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai Like sau Share!
________________________
Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro
Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă.
Te invit să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și Instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.
Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!
Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!
Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,
Andreea
25 Comments
Buna!Sunt un adolescent de 16 ani si chiar ma simt foarte prost pt k la scoala nu ma prea baga nimeni in seama (mi-au data si o porecla enervanta: ghost boy ).Faza ar fi k nu stiu ce sa vorbesc asa k pur si simplu tac si pe deasupra am si cosuri.Ati putea sa-mi dati o solutie?
multumesc anticipat.
Buna Catalin, dupa parerea mea, nu conteaza daca ai sau nu cosuri, desi daca imi amintesc bine si eu eram foarte complexata de anumite aspecte fizice in adolescenta. Nu este vina ta ca le ai, e ceva ce tine de organism. Sunt convinsa ca in timp or sa-ti treaca. Daca insa este ceva excesiv iti recomnad sa mergi la un dermatolog, poate iti va oferi o solutie.
Cat despre socializare, te inteleg perfect si ma regasesc, mi-am trait adolescenta in izolare, retrasa sub semnul timiditatii si al neincrederii in propria persoana- tot din cauza complexelor. De fiecare data cand incercam sa ma imprietenesc, din dorinta de a ma face placuta si de a nu o da in bara, mai rau gafam iar lumea fugea de mine. Cand am inceput sa ma cunosc cu adevarat si nu m-am mai temut de ce mi-ar putea spune lumea sau de critici si judecata, am reusit sa ma exprim, sa vorbesc, sa imi spun punctul de vedere, cu riscul de a da gres. Si lucrurile au inceput sa mearga de la sine.
Ce a functionat in cazul meu? Am citit foarte multe materiale de autocunoastere, despre puterea interioara, despre increderea in sine, despre comunicare si socializare. Rezultatele nu au venit peste noaspte, dar exersand am ajuns sa stapanesc aceasta arta.
Poate ca respingi o parte din tine si de accea te resping si ceilalti. Nu vei putea fi placut si apreciat de cei din jur pana in momentul in care te vei placea si aprecia tu insuti. Lucreaza la acest aspect si te astept sa imi spui ce rezultate ai obtinut. Repet, nu vei reusi peste noapte, dar vei reusi! Si daca vor mai fi oameni care nu te vor placea nici dupa acest demers atunci nu este ceva ce tine de tine, sunt convinsa ca si tu ai afinitati si oameni pe care nu ii agreezi, asa ca acest lucru nu trebuie sa te descurajeze.
Multa bafta!
greu de crezut Andreea,ca ai petrecut adolescenta sub izolare,esti o fata foarte frumoasa si in plus arati si o putere interioara ,,care dupa parerea mea unii o au din nastere,nu se dobandeste! Mult noroc!
buna ziua ma numesc paula, imi fac foarte multi prietenii dar am senzatia ca totii ma evita la incept totii ma plac si comunicam foarte mult,iar dupa o perioada de timp vad ca totii ma evita sunt ce trebuie sa fac sa fiu placuta stii ca nu exista sa te plac totii.dar intrebarea mea este si ma intrb totimpul de ce ma evita lumea imi puteti da un consiliu,multumesc
Buna Paula, se schimba cumva comportamentul tau dupa aceasta asa-zisa „imprietenire”? Pentru ca altfel nu-mi explic de ce ar vrea oamenii sa te evite…
Si eu am o problema. Părinții mă streseaza si astfel am ajuns sa mai fiu numit un tocilar. De cate ori vorbesc Cu cineva an impresia ca acea persoana se plictiseste in compania mea. Nu am foarte multi prieteni si stiu ca nu e normal, dar de unii dintre ei nici nu mai imi place. Am incercat sa ma schimb ca Sa impresionez o fata si e adevarat ca numarul de prieteni s-a redus. Acum nici macar cu acea fata nu mi-am facut curaj sa vorbesc. E adevarat ca si ea a devenit mult Mai fitoasa. Oricum nu reusesc sa imi fac prieteni
Buna la toata lumea….am privit prin cateva comentarii si pareri,sincer si eu ma regasesc in ele,probabil ca marea majoritate cand au o criza de personalitate(la fel am patit eu in seara asta P.S:asa am gasit acest sit);citind comentariul acestui ”Necunoscut” m-am intors in trecut la ce am pierdut….cand la fel nu am avut curajul sa ii spun ceea ce simt unei persoane de care imi placea…iar cand mi-am dat seama cum trebuia sa reactionez era prea tarziu…ceea ce vreau sa spun este ca cel mai mult conteaza orice moment,orice clipa alaturi de acea persoana placuta tie,comportandu-te normal(fara sa stai sa te gandesti,oare ce spun,pregatind un citat de acasa…FI TU INSUTI) vorbind despre lucruri potrivite,app si vorbitul prea mult strica de obicei unei fete ii place sa fie ascultata,aprobata si dk se poate inveselita,o gluma,o barfa…etc toate in anumite cantitati…nu sunt eu cupidon :)) dar imi spun parerea astept sa ma injurati :))))
eu cred ca este foarte greu sa-ti dezvolti aceasta latura, daca nu ai mostenit-o cumva, daca nu te-ai nascut si educatia nu ti-a fost de asa natura incat se te formezi sociabil… Eu nu am avut niciunul din aceste lucruri..si mi-este extrem de greu sa mai cred in acesti pasi.. de ani de zile tot incerc sa-mi fac prieteni, sa-i pastrez pe ei pe care cu greu mi-i fac si deja ma simt foarte obosita..cred ca este un handicap pe care va trebui sa-l accept…
Buna Ana!
Imi permit sa te contrazic :). Treaba cu latura sociala mostenita este in mare parte un mit. Sigur ca probabil conteaza, dar intr-o mica masura. In general acest lucru se invata in cadrul familiei si in societate. Dar de multe ori familia si experientele traite, din contra, ne determina sa ne inchidem in noi.
Crede-ma, inteleg perfect ceea ce spui, ceea ce simti, pentru ca si eu am fost acolo. Dar iti pot spune din experienta ca a fi sociabil se invata. Daca nu ai reusit pana acum, inseamna ca probabil nu ai folosit metodele potrivite pentru tine. Si nu te astepta sa ai rezultate peste noapte, pentru ca acest proces se desfasoara in etape, de-a lungul timpului. Sunt necesare munca si rabdarea.
Cum am depasit eu perioada? Am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala, cu sfaturi practice, pe care am si incercat sa le aplic. Azi putin, maine putin, pana cand am realizat ca problema mea a disparut :). Dar cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost acela ca nu voi reusi niciodata sa imi fac prieteni daca nu ma voi imprieteni cu mine insami. Si, desi aveam numeroase motive pentru care sa ma urasc pe vremea aceea, majoritatea create in imaginatia mea, am inceput usor sa ma descopar, sa ma accept, sa ma iubesc. Asta mi-a crescut increderea in mine, m-a determinat sa-mi pese mai putin de parerile celorlati, si m-a impins sa indraznesc sa socializez, fara frica de a fi respinsa. Cand esti in regula cu tine, nimic altceva nu mai conteaza, iar lucrurile devin mai usoare.
Sper ca ti-am fost de folos. Fii perseverenta si vei vedea rezultatele. Fa exact acele lucruri de care iti este frica!
Numai bine!
da, cred ca e corect ce spui tu, si stiu ca fiecare lucru necesita multa munca… si m-am gandit mult la cum ma raportez la mine… intr-adevar, am multe probleme cu imaginea personala si mi-e imposibil sa nu fiu critica cu mine si, in acelasi timp cu tot ce e in jurul meu, sa fiu nemultumita, sa fiu stresata… Iar sa fac exact lucrurile de care imi este frica, ma sperie cel mai mult… am incercat candva lucrul acesta si a fost bine, numai ca nu am suficienta incredere si curaj sa incerc mai multe astfel de lucruri. MI-e teama ca o sa gafez, ca nu o sa am cea mai potrivita atitudine si reactie.
Iti multumesc pentru raspuns si voi incerca sa aplic si eu metodele tale 🙂
S-auzim de bine!
Bună andrea dacă te rog frumos am putea vorbi privat
Imi spui te rog ce carti ai citit? Am mare nevoie:((
Buna. Poti incepee cu „Cum sa ne eliberam de frica de ceilalti.” de Cristophe Andre. Daca mai ai nevoie dupa asta, trimite-mi un email si iti mai recomand.
Sarut mainile
Numele meu este Gino,varsta nu conteaza prea mult…la fel ca ceilalti am probleme..in societate..adica cand vorbesc cu oameni culti,am parte numai de laude..iar cu cei de varsta mea nu ma pot imprieteni deloc..adica..nu ii jignesc,sunt sensibil si foarte milos si foarte de gasca daca vad ca nu incerci sa ma arzi pe la spate,sunt de incredere,sunt punctual..uneori sunt si pe post de mentalist si ii ajut in multe probleme(unii chiar mi-au zis ca ar trebui sa ma fac psiholog) desi mie imi place arhitectura,as vrea ‘o viata’ daca pot spune asa..in care sa ne apreciem unul pe altul si sa apreciem eforturile depuse,vorbind de eforturi niciodata nu am fost un viclean sau…. , tot timpul am ajutat pe oricine,oricand daca am putut si totusi revenind la subiect,nu potmentine relatie de prietenie..nu sunt ignorant..cu capul pe sus..bag pe oricine in seama si ii vorbesc frumos…nu am tupeu din ala’ jegos…de nesimtit…si ma tot intreb care este problema!?
Andreea,astept un raspuns aici sau prin email
Multumesc anticipat!
Salut Gino,
Cred ca am aceeasi problema ca tine. Poate sunt un pic diferit decit tine. Recunosc ca tot timpul singur ma subapreciez/subestimez (asta din cauza ca asa am fost educat: ca toti sunt buni si destepti in toate, iar eu nu sunt bun de nimic, insa nu e chiar asa). M-am transformat astfel deoarece am luat totul la inima. Acum realizez ca problema sunt eu singur. Dupa cum s-a spus mai sus „Trebuie sa te placi pe tine singur ca sa te placa si cei din jur”. Eu pina cind nu sunt multumit de mine, nu ma consider demn de ceva (cu toate ca multi ma considera un exemplu :D), iar asta ma face sa fiu putin sociabil, probabil.
Sper sa ma schimb in cel mult 2 ani :).
Sper sa-ti ajute cu ceva asta
Buna, Andreea, am citi putin din comentariile postate mais sus precum si raspunsurile tale si ma intereseaza daca poti sa imi recomanzi ce carti te-au ajutat pe tine cel mai mult sa te cunosti , sa incepi sa ai incredere in tine si sa socializezi mai mult.
Lucrul care ma framanta pe mine e acela ca desi poate ca stiu multe despre un subiect sau ma descurc intr-o anumita situatie am impresia mereu ca nu a fost suficient de bine-e probabil o neincredere in capacitatile mele.Si vreau sa trec peste barierele pe care am sentimentul ca eu insami le ridic mereu-si ma impiedica sa iau initiativa sau sa socializez.
Mersi pentru timpul alocat.
Buna,Andrea, am citit putin din comentariile postate mai sus.. vreau sa`ti spun ca uneori ma simt foarte singur si nu stiu exact cum sa ies din situatia asta, in legatura sa te cunosti pe tine insuti. mi`as dori mult sa pot sa ma cunosc mai bine sa stiu ce vreau exact de la viata.. dar nu stiu exact cum pot face sa ma cunosc pe mine insumi, tot am incercat .. imi doresc sa am foarte multi prieteni,dar uneori ma simt strain fata de ei.. te rog daca poti sa ma ajuti cu ceva.. multumesc mult.!
Buna Julian, iti propun sa incepi cu Nathaniel Branden – Cei sase stalpi ai increderii in sine. Este o carte care te va ajuta sa intelegi multe lucruri si te va invata cum sa reusesti sa ai mai multa incredere in tine. Multa bafta, vei trece peste asta, eu am reusit, nu ma indoiesc ca o vei face si tu 🙂
Oferi cumva si consultatii?
buna sunt andrei si am 22 de ani eu am o problem in ceie ce tine de comunicare,uite in afara de conversatiile de interese profesional(imi tebuie sau iti trebuie ceva)alte teme de discutii nu am si intodeauna cu aproape oricine cind stau intr-o gasca de oameni sau chiar in doi cu o persoana intotdeauna este acel moment ciudat de tacere si eu simt ca trebuie sa spun ceva dar nu am ideie cu ce as putea incep adica mie imi place sa stau permanent in pozitia de ascultator dar asta ii deranjeaza pe cei din jurul meu fiindca vor sa ma implic si eu in conversatie (stiu de asa vorbe precum:daca vrei sa schimbi ceva trebuie sa te aventurezi sa esi din zona ta de confort si sa incerci cit mai mult sa comunici dar chestia e ca am incercat si nu odata dar fara nici ciar cele mai mici succese!!!)
Buna Andreea. Am o mare problema! Nu reusesc sa comunic cu persoanele necunoscute sa cu cele cunoscute recent. Ma stapanesti un fel de frica…nu pot vorbi. Si acest lucru imi afecteaza viata personala pentru ca este vorba de familia prietenului meu. Nu pot sa realizez o convetsatie „durabila”… Ajutoor! Multumesc anticipat.
help…!!!
Buna ! Ma numesc Silvia, am 12 ani…Sunt mai mica decat voi dar am realizat ca am cateva probleme in societate…mai mult in clasa :]] Ma inteleg bine cu colegii, dar problema mea este ca atunci cand ma mai cert cu cineva (nu se intampla foarte des) de obicei din banalitati, eu nu suport ca cineva sa ma jigneasca sau sa fie contra mea, ca sa spun asa..:]] pur si simplu…imi pasa prea mult de ceea ce spun altii, si vreau sa repar asta inca de pe acum, ca sa nu am probleme mai grave cand voi creste. Daca de exemplu ma contrazic cu cineva si acea persoana imi spune ceva mai…jignitor…sau ma acuza pt ceva ce nu am facut, eu nu suport sa le spun ”bine bine cum vrei tu” sau ceva de genul…vreau sa-i conving ca eu nu am facut acel lucru.. si nu prea stiu cum sa fac asta, fara a creea cearta sau discutii.. si de felul meu sunt mai timida, si imi este cam frica sa cunosc mai multe persoane, ptc mi-e frica s-o dau in bara…poti sa imi dai vreun sfat ca sa stiu cum sa repar asta, te rog? 🙂 Multumesc pentru timpul acordat 🙂
Eu sunt destul de social numa mi se intampla foarte des sa nu ma simt in pielea mea. cand mi se intampla asta nu prea vorbesc,problema e ca mi se intampla des,sau mi se mai intampla sa vorbesc cu cineva si sa ii raspund pe tema pe care vorbim,si nu o fac pentru ca simt ca asa zice o prostie ,nustiu ce se intampla cu mine,ma simt ciudat
Buna am vazut ca dai nişte sfaturi foarte utile aici pe site deci m am decis sa iti spun care este „problema” mea pe langa anumite complexe cum sa iti explic de exemplu nu consider ca arat asa de bine / aranjat ( cum sunt de obicei) si ma aflu intr-o conversatie cu o persoana mai putin familiarizata nu ma simt in largul meu pe langa asta ma tot gandesc la trecut ” vechiul eu ” la ” înainte” si nu la prezentul de „acum ” este vorba de cativa ani oarecum am impresia ca mam pierdut intr-un fek sau altul …. Nu stiu ceva de genul am doar cativa prieteni foarte buni si in fine mai multe cunostinte iar daca prieteni nei nu ies cea ce se intampla cam des raman fara variante sti nu mi se pare ok