Viata e grea. Lumea e rea. Oamenii sunt rai. Daca esti slab, profita de tine, te iau in ras, te arata cu degetul, te critica, te judeca. Trebuie sa te feresti, sa nu ai incredere in nimeni, sa nu te arati niciodata asa cum esti cu adevarat, sa nu spui cine esti, de unde vii, ce ai de gand sa faci. Trebuie sa pastrezi distanta. Altfel, ai sa suferi.
Iubesc oamenii. De toate felurile. Si cred ca toti suntem frumosi. Indiferent de defectele pe care le avem, de comportamentele uneori neadecvate, de felul in care actionam sau in care reactionam. In fiecare dintre noi exista un strop de bunatate, o unda de lumina, o flacara ce palpaie usor sau un foc ce arde intens.
Sufletul este un puzzle. Un puzzle pe care-l faci pe masura ce cresti, pe masura ce inaintezi in varsta, pe masura ce treci prin viata. Fiecare experienta este o noua piesa adaugata. Fiecare moment trait devine particica din intreg. Fiecare om pe care il cunosti te conduce mai aproape de imaginea de ansamblu, de sufletul ideal.
Sufletul este un puzzle. Un puzzle pe care ne place sa visam ca-l vom finaliza candva. Un puzzle pe care in realitate nu vom reusi sa-l intregim niciodata. Pentru ca, desi adaugam constant cate o piesa, uneori, cand credem ca si-a gasit locul si s-a fixat pentru eternitate, viata ne demonstreaza ca se poate sa o pierdem intr-o secunda. Secunda aceea care-ti schimba cursul vietii. Definitiv. Pentru totdeauna.
Prietenii… Sunt persoane cu care simti ca rezonezi inca de la prima privire. De la primul contact, de la primul schimb de cuvinte. Sunt acele persoane carora le-ai oferi fara sa stai vreo clipa pe ganduri, fara sa regreti macar o secunda, o particica pretioasa din tine. Sunt acei oameni alaturi de care te simti bine, care iti dau aripi si te invata cum sa le folosesti pentru ca zborul tau catre implinire sa fie magnific.
Poate e o chestiune de vibratii, sau poate tine de compatibilitate. Cert este ca, oricand, oriunde, poti gasi macar un om special care detine in interiorul lui puterea de a rascoli ceva in tine. Un om care, pe parcursul calatoriei pe strazile sufletului tau, iti poate lasa, voit sau nu, amprente adanci in inima. Prietenii sunt oameni pe care pur si simplu-i simti, fara sa-ti doresti sa intelegi cum, fara sa vrei sa-ti explici de ce, fara sa-ti doresti sa deslusesti ce va uneste.
Mihai Abdula are 5 ani si la varsta de 2 ani si 2 luni a fost diagnosticat cu ”Retard de comunicare cu elemente autiste”. A inceput terapia ABA la 3 ani si 2 luni, iar primul cuvant pe care l-a rostit, la varsta de 3 ani jumate, a fost “mama”. I l-a spus cu adresa, chiar de 8 Martie, ca si cum ar fi stiut ca acesta va fi cel mai frumos cadou pe care il va primi vreodata Cristina, mamica lui. In jurul varstei de 4 ani a inceput sa rosteasca mai multe cuvinte, iar pe la 4 ani jumate a reusit sa se exprime in propozitii simple. Acum Mihai este mai stapan pe limbaj, iar cel mai recent diagnostic, pus in urma cu doua luni, este “Autism inalt functional”.
Pe Edi l-am cunoscut acum aproximativ un an. Nu vorbea, nu interacționa, nu știa să se joace… Auzisem că este agresiv, însă doar când l-am observat manifestându-se pentru prima dată, am intrat cu adevarăt în defensivă. Deși știam la ce să mă aștept, m-am surprins fiind speriată. Însă ceva în interiorul meu m-a împiedicat să trec mai departe… am simțit totuși că pot juca un rol, unul mai important și mai măreț decât cel al călătorului care evita drumuri întunecoase și necunoscute. Și am decis să merg pe calea lui, intuitiv, fără a raționaliza, fără să mă gândesc vreo secunda la faptul că nu ar avea șanse.
Uneori uităm care este menirea relațiilor. Avem tendința de a lua totul ca atare, atunci când suntem convinși că o persoană va rămâne alături de noi pentru totdeauna, iar alteori, rănim oamenii cărora le pasă cu adevărat de noi, pentru că suntem prea ocupați cu cei care nu ne merită. Rănim, suntem răniți, suferim și din când în când ne dăm bătuți.
Și pentru că cei mai mulți dintre noi uită care este, de fapt rolul relațiilor dintre oameni, am realizat o listă cu 29 de lucruri, utile să ni le reamintim de fiecare dată când suntem confuzi.
Comunicarea eficientă stă la baza relațiilor interumane și implică un efort atât din partea transmițătorului, cât și din partea receptorului. Cu ajutorul comunicării, încercăm să transmitem mesaje, într-un mod cât mai clar și mai concis. Este, așadar foarte important să fim prezenți în derularea acestui proces, pentru că, altfel pot apărea diverse erori și confuzii.
Suntem, prin definiție, ființe sociale. Trăim în comunități, cu oameni, printre oameni. Unii dintre noi iubesc să interacționeze, altora le place mai mult siguratatea. Oricum ar fi, contactul cu semenii este inevitabil. Felul în care relaționăm are un impact foarte mare asupra fericirii fiecăruia. Sigur că, fericirea nu este un factor extern, ea este o resursă interioară, dar de multe ori cei din jur ne pot ajută să o descoperim, sau să o rătăcim și mai mult prin cavernele sufletului nostru.
Fiecare dintre noi a experimentat cel puțin odată pe parcursul vieții sentimente de gelozie. Este cât se poate de firesc, gelozia este un sentiment perfect normal, dar dus la extrem dă naștere anxietății, fricii de respingere, singurătății, urei și duce la depreciere personală. Gelozia poate fi un sentiment frustrant, paralizant, este descris ca fiind unul dintre cele mai confuze sentimente umane. Ea provoacă o luptă constantă, naște durere, rușine și umilință. Dacă scapi de sub control acest sentiment, el poate crea monștri, iar acest lucru este înspăimântător.
Gelozia îți poate distruge relația, te poate transforma într-o persoană nesigură, neatrăgătoare, chiar respingătoare. Gelozia te poate priva de puterea personală și te poate face să te simți neputincios și lipsit de valoare. Este un dușman aprig pe care este necesar să înveți să îl invigi…