Încredere în sine

Cum să reduci la tăcere criticul tău interior

iunie 27, 2012

Distribuie!

Suntem atât de dornici de a avea relații reușite…Ne canalizăm atâta energie pentru a crea legături, care să ne ajute să trecem frumos prin viață, care să ne ferească de durere, de frică, de singurătate… Suntem atât de însetați de a face parte dintr-un cerc, dintr-o comunitate, încât am ajuns să ignorăm cea mai importantă relație a vieții noastre – aceea cu noi înșine.

Nu este de mirare că, de cele mai multe ori ajungem să ne fim cei mai aprigi critici. Atunci când nu suntem în legătură cu sinele nostru autentic, ne creăm o imagine a propriei personae, raportându-ne la ceea ce vedem în exterior. Iar dacă simțim că uneori nu suntem la același nivel cu ceea ce este în jur, ne transformăm în adevărați monștri, care se hrănesc cu propria ființă. Iar viața devine lipsită de sens…

De ce oare în loc să ne protejăm, ajungem să ne autosabotam? De ce ne punem piedici singuri? De ce fugim și renunțăm la primul obstacol,care ne apare în cale? De ce ne dăm bătuți? De ce nu ne ridicăm când suntem la pământ pentru a lupta cu forțele malefice, care încearcă să pună stăpânire pe echilibrul nostru?

Pentru că, în realitate nu avem nici cea mai mică idee despre cum am putea să reducem la tăcere acel critic interior, care nu ne da pace. Oricâte uși am zăvorî, oricâte geamuri am închide, vocea lui se aude la fel de puternic. În oricare dintre noi sălășluiește un critic interior, fie că suntem sau nu conștienți de asta. Unii îi sunt sclavi toată viață, alții încearcp să reia controlul asupra tarâmului interior.

Oricum ar fi, cert este că avem capacitatea, puterea, resursele și armele necesare pentru a învinge și a ne crea viața aceea magnifică la care visam!

Dacă nu îți place cum arată viața ta în acest moment, dacă simți că nu deții controlul și că te stăpânește o forță negativă pe care nu ți-o poți explica, dacă simți că te adânceșți pe zi ce trece într-o prăpastie fără fund, află că a te proteja rămânând în zona de confort nu-ți va aduce niciodată liniștea pe care ti-o dorești, ba chiar te va transforma într-un fugar, și de aceea este necesar să te folosești de toate armele pe care le întâlnești în cale și să lupți, indiferent de cât de crud și aprig ar fi dușmanul tău interior.

Vrei sa fugi toata viata sau vrei sa iei atitudine si sa te eliberezi?

A te elibera de criticul tău interior presupune:

1. A vorbi cu tine însuți înainte de a te da bătut.
Criticul tău interior sădește gânduri distructive în mintea ta. Se hrănește cu stima ta de sine și te face face să crezi că:

• Eșți leneș și nu reușești să îndeplineșți nimic;
• Nu ești bun în ceea ce faci, iar cineva își va da seama și vei suporta consecințele;
• Ești mai răusau mai urât decât ceilalți.

Nu accepta aceste gânduri, ele reprezintă false percepții despre tine. Poți să dai pe “mute” vocea criticului interior ripostând, răspunzându-i. Creează un cuvânt, sau o frazăcare să acționeze ca un buton de “stop” de fiecare dată când criticul tău încearcă să te hipnotizeze. Dacă îți vei forma un obicei din a spune stop, vei auzi vocea din ce în ce mai puțin, la o frecvență din ce în ce mai mică…

2. A găsi un echilibru între tine și lume.
Unii oameni au tendința de a se concentra puțin mai mult pe lumea exterioară. Încearcă să-i salveze pe ceilalți, să fie parte activă din bunăstarea mentală și fizică a acestora.

Alții au tendința de a se concentra foarte mult pe lumea lor interioară, a gândurilor și a trăirilor. Iar autoanaliza excesivă, combinată cu ignorarea lumii exterioare, duce la izolare. Este așadar, necesar să se ajungă la un echilibru.

Dacă faci imposibilul pentru a-i ajuta pe ceilalți și te ignori pe ține însuți, atunci oprește-te. Concentrează-te asupra ta și nu-ți mai lua atâtea angajamente față de alții, promite-ți că vei petrece timp pentru a-ți ajuta propria ființă.

Dacă ai tendința de a te adânci în gândurile tale și de a analiza excesiv, atunci învață să îți simplifici gândirea. Mai aruncă din când în când câte un ochi și la lumea exterioară. Nimeni nu-și dorește să sfârșească în singurătate.

3. A șți că cea mai înțeleaptă alegere este aceea de a fi bun și înțelegător cu tine însuți.

Dacă știi motivele pentru care ar trebui să fii mai îngăduitor cu ține însuți, atunci îți va fi mai ușor să o faci. Îți va fi mai ușor să stopezi atacurile criticului interior conștientizând că, ceea ce el îți șoptește nu te motivează, ci te dezarmează. Iar atunci când conștientizezi, devine mai simplu să opreșți vocea care nu-ți dă pace.

Ție ce-ți șoptește criticul tău interior?

Dacă acest articol te-a inspirat, te rog nu uita să-i dai Like. Și te rog să lași un comentariu în care să ne spui ce lucruri îți șoptește ție criticul tău interior!

________________________

Pentru vindecare emoțională, pentru echilibrare interioară prin psihoterapie și hipnoză, te aștept cu drag să-mi povestești mai multe despre tine și emoțiile tale la adresa contact@andreeasavulescu.ro

Pun accent pe educație, așa că te rog distribuie acest articol ca informațiile utile să ajungă și la cei care au nevoie să vadă și o altă perspectivă.

Te invit să vizitezi paginile de Facebook Psihoterapeut Andreea Săvulescu și Instagram @psihoterapeutandreeasavulescu unde împărtășesc zilnic gânduri și idei inspiraționale.

Acceptă-ți sinele, depășește-ți blocajele emoționale și descoperă fericirea adevărată în cele două cărți ale mele – Ziua în care m-am iubit cu adevărat și Trăiește autentic! Lecții de fericire de la un psihoterapeut – pe care le poți comanda la preț promoțional, de aici: Pachet Bookzone Andreea Săvulescu!

Și nu uita, în aceste vremuri incerte, reușim împreună!

Îți mulțumesc și te îmbrăţişez cu drag,

Andreea

You Might Also Like

13 Comments

  • andreea iunie 27, 2012 at 4:58 pm

    multumesc din suflet pers care mi-a recomandat sa ma inscriu aici. felicitari… va citesc in fiecare saptamana

  • Alina Necula iunie 27, 2012 at 8:12 pm

    In primul rand vreau sa te felicit pt tot ce ai scris pana acuma.recunosc ca nu am apucat inca sa citesc tot ce ai scris pana acuma dar din ce am citit pot spune ca aproape jumatate din oameni din romania ar fii fericitii daca ar stii toate informatiile care le gasim pe situl asta.in al doilea rand nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ce frumos ar fii daca tot ce gasim pe acest site ne sunt predate de un profesor in liceu.am fii mult mai bine pregatiti pt viiata si nu am mai irosi atata timp in ai impresiona pe altii sau in a descoperi meseria care sa ne ¨ defineasca¨.ma bucur ca am avut ocazia sa citesc acest articol si multe altele deoarece miau intarit parerea despre cum trebuie sa gandeasca un om daca vrea sa fie implinit cu el insusi.felicitari inca o data si o zi minunata.

    • Andreea iunie 27, 2012 at 8:42 pm

      Multumesc mult Alina pentru cuvintele frumoase! Intr-adevar ar fi foarte frumos daca am invata mai devreme aceste lucruri, poate drumul nostru ar fi mai lin, din pacate insa, ajungem destul de greu la aceste informatii. De aceea incerc sa adun aici cat mai multe 🙂

  • Mari iunie 27, 2012 at 9:41 pm

    Da adevarat dezvoltare personala, ami place !

  • Lucia iunie 28, 2012 at 12:46 pm

    Din primele randuri mi-am spus :O iubesc pe fata asta si musai sa-i scriu cateva randuri de multumire pentru ca exista.
    Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate si putere de munca sa poti alina si invata pe cei care doresc asta.
    Eu trec printr-o perioada de grea incercare acum.Am mama paralizata fara sanse de vindecare si nu pot descrie durerea pe care o resimt in fiecare clipa fata de persoana ei.Ma simt asa neputiciincioasa si ma invinovatesc tot timpul ca nu fac destul pentru ea desi sunt constienta ca mai mult decat fac nu se poate.Am ajuns sa ma resimt si fizic din cauza suferintei.Dar sper sa am puterea sa trec peste aceasta incercare caci nimeni nu este nemuritor.
    Oricum ideea era sa trimit gandurile mele bune catre tine si nu sa te incarc emotional pentru suferinta mea, si sa-ti multumesc inca odata ca existi.Tine-o tot asa!
    Cu respect, Lucia

    • Andreea iunie 28, 2012 at 5:05 pm

      Buna Lucia!

      Iti multumesc din tot sufletul pentru vorbele frumoase, ma bucur ca munca mea da roade.
      Imi pare tare rau pentru ca te afli intr-o astfel de situatie, nu am trecut prin asa ceva, dar imi imaginez ca este coplesitor…Sentimentul de neputinta este firesc si explica starea ta de epuizare. Sunt convinsa ca faci deja tot ce iti sta in putinta pentru a-ti ajuta mama, asa ca este important sa vezi si tu asta si sa nu iti mai faci mustrari de constiinta. Oicat de greu ar fi, trebuie sa accepti ca asa stau lucrurile si ca nu poti schimba nimic. Acceptarea te va elibera, deocamdata esti prizoniera propriilor tale ganduri si sentimente. Ai grija mai intai de tine, pentru ca doar astfel poti avea grija si de ceilalti. Incearca sa te concentrezi, macar intr-o mica masura, si asupra vietii tale, sunt sigura ca mama ta isi doreste sa iti traiesti si tu viata…
      Sunt convinsa ca ai puterea de a trece peste asta, oricat de dificil ar fi, eu iti tin pumnii si sunt alturi de tine, cu o vorba calda, o incurajare, un gand frumos.

      Iti doresc multa putere si numai bine!

  • Maria iunie 30, 2012 at 10:50 am

    Multumesc pentru articol,pentru tot ce faci pentru noi ,esti extraordinara !! Dumnezeu sa-ti dea sanatate si putere !!Personal, am nevoie de astfel de lucruri.Sunt alaturi de Lucia si o inteleg prin ce trece.Eu am o fetita de 28 de ani in situatia mamei ei,e greu, tare greu mai ales cand esti singur,cand societatea si cei apropiati te-au izolat.Dar am inteles ca asta e menirea mea,indiferent de parerea celor din jur,eu merg mai departe. Va doresc o zi frumoasa !!

    • Andreea iulie 3, 2012 at 9:57 pm

      Buna Maria!
      Multumesc pentru vorbele frumoase!
      Imi pare bine ca esti puternica, asta te determina sa mergi mai departe!

      Multa bafta in continuare!

  • Carmen iulie 4, 2012 at 6:40 pm

    Anreea,iti multumesc pentru sfaturile pe care le impartasesti!
    Am avut o perioada teribila ,am fost apreciata si m-am speriat , am primit o avansare la care nici nu credeam ca ajung. M-am criticat , m-am indoit mult de aptitudimnile mele, am considerat ca e prea sus pentru mine. Oare de ce, stiu ca am muncit , am facut lucrurile din pasiune cineva m-a apreciat si m-a propus ,asa am fost avansata ,insa totusi m-am speriat !Oare de ce? Oare am visat si visul meu s-a adeverit , iar acum nu stiu sa-l stapanesc?
    Multumesc, voi fi mai indulgenta cu mine,trebuie sa ma bucur de prezent si sa muncesc pentru viitor!
    Succes in activitatea ta!

  • AUREL august 15, 2012 at 10:06 am

    ANDREEA ,vad ca faci bine la multa lume cu sfaturile tale si ma bucur sa vad ce idee minunata ai avut sa faci asta, acesta este unul dintre putinele sit-uri (daca nu singurul)de unde poti culege ceva util…
    Succes in tot ceea ce faci!
    Sa ai mereu o viata frumoasa!

  • Leave a Reply