Avem nevoie de mai multă iubire şi mai puţină judecată.
Avem nevoie de înţelegere, răbdare şi toleranţă.
Avem nevoie de mai mult sentiment. Sentiment pozitiv, că de nagativ suntem plini.
Avem nevoie de o nouă perspectivă asupra vieţii, de o imagine de ansamblu, de o mai mare dorinţă de a ne schimba. În bine, că în rău e cel mai uşor.
Să fim mai buni. De asta avem nevoie.
Astăzi Maria Ciobanu de pe www.bioenergoterapeut.ro iti va vorbi despre cum poți debloca potențialul din tine. Dacă iți place cum scrie și iți dorești să îi adresezi întrebări, o găsești pe Maria la adresa mariaciobanubioenergie@yahoo.com.
Acesta este articolul scris de Maria:
Un nou articol scris de Alex Pop. Daca vrei sa primesti PDF-ul gratuit scris de el, arunca o privire aici. Iata ce ne spune Alex despre cum sa ne bucuram din plin de viata:
„Viața merită trăită indiferent de problemele pe care le avem. Întodeauna am crezut asta pentru că atunci când am avut probleme am reușit să mă călesc și să fiu mai puternic, mi-am dezvoltat intuiția, încrederea în forțele proprii și de asemenea credința că pot mai mult de atât.
Iubesc oamenii. De toate felurile. Si cred ca toti suntem frumosi. Indiferent de defectele pe care le avem, de comportamentele uneori neadecvate, de felul in care actionam sau in care reactionam. In fiecare dintre noi exista un strop de bunatate, o unda de lumina, o flacara ce palpaie usor sau un foc ce arde intens.
Poate ca uneori nu intelegem care este rostul nostru pe acest pamant. Poate ca uneori nu intelegem care ne este rolul in propriul film, sau poate nu intelegem ce personaj suntem in propria poveste.
Poate ca uneori ne intrebam care este actiunea si cum arata incheierea. Si da, poate ca avem nevoie de un dram de certitudine, de o doza de control, de un strop de ratiune. Dar nu ne nastem stiindu-le pe toate. Si daca am fi atotcunoscatori, nu am mai fi capabili sa auzim cantecul inimii, nu am mai fi apti sa ne bucuram de fluturi si de flori si si de mare si de valuri si de vant si de pomi si de soare si de imensa frumuseste a existentei.
Sufletul este un puzzle. Un puzzle pe care-l faci pe masura ce cresti, pe masura ce inaintezi in varsta, pe masura ce treci prin viata. Fiecare experienta este o noua piesa adaugata. Fiecare moment trait devine particica din intreg. Fiecare om pe care il cunosti te conduce mai aproape de imaginea de ansamblu, de sufletul ideal.
Sufletul este un puzzle. Un puzzle pe care ne place sa visam ca-l vom finaliza candva. Un puzzle pe care in realitate nu vom reusi sa-l intregim niciodata. Pentru ca, desi adaugam constant cate o piesa, uneori, cand credem ca si-a gasit locul si s-a fixat pentru eternitate, viata ne demonstreaza ca se poate sa o pierdem intr-o secunda. Secunda aceea care-ti schimba cursul vietii. Definitiv. Pentru totdeauna.
Omul modern are potential nelimitat, insa, dintr-un oarecare motiv, alege sa fie prizonier. Prizonier al propriei existente efemere si resemnate. Prizonier al unui trai mecanic, al lipsei de masura, al vietii dezechilibrate.
Pare ca pe zi ce trece ne adancim tot mai intens in transa unei hipnoze colective si ne indepartam si mai mult de la scopul nostru. Acela de a trai, acela de a ne descoperi, acela de a ne castiga aripile in fiecare zi.
Se spune ca suntem fiinte sociale, dar parca am devenit experti in izolare. Ne ridicam bariere si, desi traim inconjurati de oameni, ne simtim parca tot mai singuri. Ne dorim fericire si alergam bezmetici in cautarea ei. Suntem atat de centrati pe exterior, incat nu reusim sa vedem ca de fapt frumusetea se naste in interior.
Poate că cel mai benefic lucru pe care noi, oamenii, îl putem face este acela de a ne îmbunătăți constant, de a face zilnic câte un lucru care să ne transforme, care să ne schimbe, care să ne împlinească. Din păcate însă, era în care trăim nu ne ajută deloc să dobândim mai multă claritate. Și totuși, de multe ori, ceea ce ne blochează sunt propriile scuze.
Suntem posesori al unor daruri, care ne definesc ca fiind finite complexe, superioare, evoluate. Deținem capacitatea de a ne schimba pe noi înșine, de a-i schimba pe alții, de a schimba o parte din lume prin vorbele noastre, prin acțiunile noastre, prin puterea exemplului.
Nici nu mai știu de câte ori am avut inima rănită… atât de rănită, încât mi-e foarte greu să mă gândesc la asta. Iar de și mai multe ori am suferit, pentru că am rănit inima altcuiva… Deși pare că întotdeauna este mai bine să fii tu cel care pune punct, în realitate nu este deloc așa. Tot doare…extrem de tare, indiferent de care parte a baricadei te afli.
Uneori uităm care este menirea relațiilor. Avem tendința de a lua totul ca atare, atunci când suntem convinși că o persoană va rămâne alături de noi pentru totdeauna, iar alteori, rănim oamenii cărora le pasă cu adevărat de noi, pentru că suntem prea ocupați cu cei care nu ne merită. Rănim, suntem răniți, suferim și din când în când ne dăm bătuți.
Și pentru că cei mai mulți dintre noi uită care este, de fapt rolul relațiilor dintre oameni, am realizat o listă cu 29 de lucruri, utile să ni le reamintim de fiecare dată când suntem confuzi.